Kpop stories [Request Closed]

Puppy - Baekhyun

- Chinsu-ah~ Chinsu-aah~~

Ma trage de maneca si imi striga numele de aproape jumatate de ora. Incerc sa-l ignor pe cat posibil dar nu functioneaza.

- Baek, incerc sa lucrez..

- Te las in pace dupa ce spui da. Te roooog! Te rog, te rog, te rog, te roog! incepuse sa scanceasca privindu-ma cu ochi de caletelus.

- Iti spun a suta-mia oara. Nu.

- Dar de ceee? Huh?

- Pentru ca nu poti avea grija cum trebuie nici de tine insuti.

 - Ba da! protesteaza facandu-ma sa-mi dau ochii peste cap.

- Mda, sigur.. macar de nu ai minti.

- Nu mint! De ce spui asta?

Intr-o fractiune de secunda mi-au trecut prin minte toate datile in care Baekhyun a facut prostii; cum ar fi atunci cand aproape a dat foc la bucatarie, cand era cat pe ce sa inunde casa pentru ca a dat drumul la apa din cada sa faca baie dar a gasit un film la tv si a uitat de ea sau cand a incercat sa-si calce singur hainele si si-a ars tricoul preferat. In majoritatea timpului e zapacit si putin neindemanatic.

- Stii doar ca te iubesc...

- Draguta incercare dar nu-ti merge.

- Chinsu-ah~~

O calitate demna de admirat la el: e persistent mai ales cand isi doreste ceva cu adevarat..dar in cazul asta devine enervant.

Incerc pe cat posibil sa imi pastrez calmul si sa ii explic cat de clar si frumos pot:

- Baek, un caine necesita multa atentie si responsabilitate. Cunoscandu-te pe tine o sa uiti de el in cateva zile si prin urmare va trebui ca eu sa ii am grija. Nu am timp, abia iti fac tie fata. Incearca sa intelegi..

Sclipirea din ochii lui a disparut, la fel si zambetul, o expresie trista luandu-i locul apoi s-a ridicat si a plecat fara sa spuna un cuvant.

- Baekhyun..

Ma ridic si merg dupa el stiind ca daca nu fac asta o sa fie suparat pe mine mult timp. L-am gasit pe pat imbratisandu-si perna iar imediat ce m-a vazut intrand si-a pus patura in cap.

- Parca ziceai ca ai de lucru.. abia i se aude vocea asa ca dau la o parte patura cand ma asez pe marginea patului ceea ce i-a ciufulit parul.

- Baekie~~

- Ce?

- Imi pare rau dar..

- Inteleg, imi taie replica. Nu-ti face griji, n-o sa mai aduc subiectul asta in discutie vreodata.

Trage patura din mainile mele si si-o pune in spate acoperindu-si capul; acum tot ce mai vad e dezamagirea din ochii lui. Nu suport sa-l vad asa cu toate ca e adorabil.

- De ce iti doresti atat de mult un catel?

Nu l-am intrebat pana acum dar trebuie sa existe un motiv pentru care s-a straduit atat de mult sa ma convinga.

- Voiam doar niste companie, tu lucrezi mult si daca incerc sa-ti castig atentia imi spui sa te las in pace, imi raspunde aranjandu-si perna. Macar asa nu te mai deranjam..

Are dreptate. E vina mea pana la urma pentru ca nu am stiut sa-mi stabilesc prioritatile si prin urmare el a avut de suferit. Pur si simplu nu mi-am dat seama ca petrec atat de mult timp la birou dar ma suparam pe el cand incerca sa vorbeasca cu mine.

- Poti pleca, gasesc eu ceva de facut pana la urma.

- Nu pot.

- De ce nu?