Broken - Taemin (2)

285 17 4
                                    

- Bitna, incearca sa te linistesti ok? Te sun mai tarziu.

Nu ma pot concentra la ce imi spune ea daca il aud pe Taemin oftand din camera cealalta. Bine recunosc, am spus ca va dura 5 minute dar nu aveam de unde sa stiu ce s-a intamplat, Bitna avea nevoie de mine.

- De cand "ma intorc imediat" inseamna "termin intr-o ora"? Parca voiai sa invatam.

- Scuze, nu aveam cum sa inchid..

M-am asezat pe canapea si am inceput sa asez cartile una peste alta pentru a ma linisti putin. Ultimul lucru de care aveam nevoie acum era o cadere nervoasa a cuiva la care tin, de parca nu imi era suficient un examen.

- Cum asa?

- Bitna a intrat intr-o criza dupa ce iubitul ei i-a dat papucii.

- Voi fetele si dramele voastre.. dandu-si ochii peste cap.

- Ce vrei sa insinuezi cu asta?

A luat un caiet de pe masa si a inceput sa citeasca ignorandu-ma complet. Acum sunt sigura ca remarca lui are de-a face cu mine.

- Ce vrea asta sa insemne Taemin? il intreb din nou pe un ton serios in timp ce ii smulg caietul din mana.

- Ca si tu ai facut asta, aratand cu degetul spre mine.

- Ba nu! spun si ii dau peste mana.

- Oh, deci nu tu erai cea care plangea pe strazi in miez de noapte din cauza lui cum l-o mai chema? Imi amintesc foarte clar cum..

Instinctiv l-am lovit in abdomen pentru a-l opri deoarece stiu ce urmeaza sa zica, iar el in loc sa dea vreun semn cum ca l-ar durea a inceput sa rada.

- Vezi? Pana si tu lucrurile in felul asta.

- Tsk.. nu ai dovezi geniule, prin urmare nu poti dovedi nimic, aratandu-i limba.

Un ranjet i-a aparut pe chip la cateva secunde dupa ce cuvintele mi-au iesit pe gura. Ar trebui sa ma ingrijorez?

- Mesajele vocale pe care mi le lasai spun altceva.

Stai, ce? Nici nu am avut timp sa pun lucrurile cap la cap caci Taemin a dat play unui fisier audio de pe telefonul lui si surpriza!! vocea era a mea. Ceea ce spuneam e mult prea jenant pentru a fi amintit, dar da.. plangeam mare parte din timpul ala.

- Nu-mi vine sa cred ca inca mai ai asta!

Cat a trecut? Un an? Doi? Nici macar nu mai stiu. Cert e ca nu regret nimic din cele intamplate, asa cum se spune, tot raul a fost spre bine.. cel putin pentru mine. A fost o ocazie pentru ca eu sa il cunosc pe el. Taemin e exemplul perfect pentru zicala " Nu judeca o carte dupa coperta. ", am facut-o la inceput dar treptat s-a dovedit a fi total opusul a ceea ce parea a fi. Nu procedati asa cum am facut eu initial deoarece ati putea pierde ocazia de a avea in viata voastra pe cineva incredibil.

- Nu e singurul sa stii, zambind.

- Pagina 164 ziceai? schimb subiectul deoarece situatia asta a devenit mult prea jenanta.

Am luat o carte la intamplare din cele de pe masa rasfoind paginile.

- Yuri.

- Ce? ma opresc si ma uit la el.

- Lasa romanul ala jos. " The confession " nu are nici o legatura cu ADN-ul uman.

Eram confuza pe moment apoi am privit coperta cartii pe care o tineam in mana; intr-adevar nu semana absolut deloc cu manualul meu. Am lasat-o jos pentru a lua ce trebuie insa Taemin m-a prins de mana inainte sa o fac, apoi mi-a luat si cealalta mana si s-a mutat mai aproape de mine.

- C-ce faci? intreb; Taemin isi pune barbia pe umarul meu privindu-ma in ochi.

- Mi-a pierit cheful cat te-am asteptat, plus ca mi-e foame.. hraneste-ma, facand botic.

- Agh.. trebuie sa gatesc.. n-am chef Taemin..

- Hmm.. Esti sigura? dau din cap iar el ranjeste. Imi convine si asta, ridicand din umeri.

Cu mana pe care o avea libera a indepartat suvitele de par pe care le aveam in fata apropiindu-se mai mult pana i-am simtit buzele peste ale mele apoi a ramas asa de parca ar fi fost pus pe pauza. De fiecare data cand face asta  incearca sa ma provoace - totodata e un fel de: cine cedeaza primul trebuie sa faca ce ii cere celalalt; un pont: pierd intotdeauna. Mi-am miscat buzele un milimetru iar el s-a retras.

- Ai pierdut, acum vreau mancare te rog! spune si zambeste larg.

- Bine, bine ma duc.. ridicandu-ma.

- Asteapta! ma prinde de incheietura inainte sa ajung departe.

Ah, da.. a uitat sa-mi spuna ce vrea.

-  Crezi ca o sa te astept pana termini? si-a impreunat degetele cu ale mele, inca am ceva ce-mi datorezi.

Fara sa intreupa contactul vizual a inceput sa inainteze impingandu-ma spre spre bucatarie. Nu am ajuns prea departe deoarece din cauza faptului ca nu vedeam pe unde merg si nici el nu era atent la asta m-am impiedicat de ceva si am cazut jos luandu-l si pe Taemin cu mine. Noroc de covorul care mi-a afenuat caderea.

- Cred ca merge si in felul asta, a spus dupa care m-a sarutat usor - iubesc sentimentul asta; e atat de placut si de relaxant. Am primit ce doream pana la urma, chiar daca pozitia in care ma aflu e total in dezavantajul meu.

- Puteai sa ma prinzi inainte sa cad.

- Ups, nu m-am gandit la asta, zambind.

- Esti rau..

- Si eu te iubesc.

Yeah.. am uitat sa mentionez ceva important, nu-i asa? In acesti aproximativ 2 ani care au trecut s-au intamplat multe, importante sau nu, asta nu conteaza; tot ce e important e ca acum ne avem unul pe altul. Inima mea ranita pe atunci a gasit o alta la fel ca ea si incet s-au vindecat una pe alta.
______________________________________

Heeeyooo!! Inainte de toate, vreau sa imi cer scuze pentru alarma falsa de sambata, nu intentionam sa postez atunci pentru ca nu aveam capitolul terminat 😅 dar degetele mele au constiinta proprie uneori si fac ce vor; am vrut sa salvez dar am publicat din greseala. Scuze pentru asta, voi avea grija sa nu se mai repete.

Asta a fost a doua parte pentru stea-luna.

Urmatorul capitol va fi continuarea de pentru Guitar Teacher pe care sper sa-l pot termina pana pe 19.. cu simularile astea nu stiu cum o sa-mi impart timpul, deja ma doare capul 24 de ore pe zi deci sper ca nu am facut greseli la scris.

Pentru cei de clasa a 8-a care aveti simulari saptamana viitoare va urez succes!!

Revin cat de curand posibil. Byee
_____________



Kpop stories [Request Closed]Where stories live. Discover now