Kpop stories [Request Closed]

Rude - Suga

- Oppa!!

Cand m-a vazut si-a dat ochii peste cap si a oftat, apoi le-a spus celorlalti baieti din jurul lui sa plece, ceea ce au si facut. Trecand pe langa mine in drumul lor spre iesire m-au privit ce pe ceva mic si neinsemnat, ceva enervant. Stiu ca nu ma prea suporta dar asta e, nu poti fi placut de toti.

- Ce mai vrei? m-a intrebat Yoongi vizibil iritat.

- Vrei sa iesim undeva impreuna? l-am intrebat zambind.

Ahh.. sper sa o scot bine la capat.

- Huh? Ahh.. la o intalnire?

Am dat din cap sfioasa stangand mai tare caietul pe care il am in mana.

- De ce as face asta? Da-mi un motiv bun care sa ma determine sa accept.

- Umm.. eu.. adica.. te plac Yoongi.

- Ma placi zici?

Tonul lui ironic nu-mi da un sentiment bun. Oare a fost o idee buna sa ii spun asta? Nu, de ce as avea indoieli? Stiu deja ce simt si sunt sigura pe pe mine in legatura cu ce vreau si de ce.

Lucrul ciudat la Yoongi e ca uneori imi da senzatia ca e total opusul a ceea ce arata, nimeni nu m-a crezut, nici macar prietenele mele cele mai bune. Vreau sa le dovedesc ca se inseala; Yoongi e diferit fata de cel pe care toti il vad, aceasta e motivul pentru care am sentimente pentru el, totusi latura lui rautacioasa e un alt motiv.

- Mda..

S-a ridicat de pe scaun si a venit spre mine cu pasi mici iar pe masura ce facea asta parca ma faceam din ce in ce mai mica si deveneam mai agitata.

- Si ce vrei sa fac eu?

S-a oprit la cativa centimetri in fata mea, privindu-ma fix in ochi.

- Cum adica..

- Ar trebui sa-mi pese? Cuvintele tale nu au nici o valoare pentru mine. Doar nu te asteptai sa ma auzi spunand:" si eu te plac So Yoon, normal ca o sa ies cu tine", a spus prefacandu-se fericit. Nu mai fi o pacoste si dispari!

Nu am putut crede ce tocmai auzisem, din tot adancul sufletului meu sper sa mi se fi parut.. chiar daca stiu adevarul.

Era de parca toate emotiile mele voiau sa iasa la suprafata simultan, furie, frustrare, tristete, confuzie.. toate cele negative. Sa fi fost eu cea care ma inselasem? Dar eram atat de sigura ca..

- Vrei sa-ti mai arat si unde e usa?

Vocea lui m-a trezit la realitate, impreuna cu soaptele putinilor lui colegi care au ramas in clasa.

- Ce patetica.. a spus una dintre ele.

- Jalnic, a spus o alta.

- Nu-i nevoie, i-am raspuns lui Yoongi dupa care am parasit clasa.
_________
Incerc sa-l evit pe cat posibil. Exista o parte buna in faptul ca e cu un am mai mare ca mine, nu avem aceeasi sala de clasa. Singurul loc unde il mai vad e cantina in pauza de pranz sau in curtea scolii. Mi-am dat seama ca nu are rost sa ma consum pe ceea ce s-a intamplat cu cateva zile in urma pentru ca in primul rand nu are rost, iar in al doilea am inteles prea bine parerea lui despre mine.

*o saptamana mai tarziu*

Citeam o carte la biblioteca in timp ce ascultam muzica, moment in care am auzit scartaitul unui scaun de la masa mea. Mi-am ridicat privirea si l-am vazut pe Yoongi asezandu-se in fata mea. M-am straduit sa-l ignor pe cat posibil dar continua sa ma loveasca in picior. Ce vrea de la mine acum?

M-am mutat de pe un scaun pe altul ca sa scap de el dar continua sa vina dupa mine asa ca m-am hotarat sa plec acasa. Mi-am strans lucrurile, am pus cartea inapoi pe raft si am iesit.

Nici nu vreau sa stiu ce-i in capul lui, totusi as aprecia daca m-ar lasa in pace daca tot mi-a spus sa dispar.

Sunt sigura ca ma urmareste, de ce si pana cand nu vreau sa aflu. Dupa alte cateva strazi de mers m-am uitat in spate sa vad daca mai e dar disparuse.
____
De dupa un zid au aparut doua brate care m-au prins si m-am tras pe o alee laturalnica, slab luminata. Inima mi-a stat in loc, eram atat de speriata incat nici nu incercam sa scap iar cand eram pe cale sa tip mi-a pus mana la gura. Ce o sa se intample cu mine acum?

Fiind prea ocupata sa gasesc o scapare nu observasem ca stransoarea lui s-a slabit transformandu-se intr-o imbratisare.

- De ce nu mai vorbesti cu mine?

- Yoongi? Ce naiba te-a apucat?! spun plina de nervi.

- Nici eu nu sunt sigur. Spune-mi tu. De ce ma eviti?

- Pentru ca asta voiai tu. Mi-ai zis ca-s o pacoste mai tii minte?

- N-am vorbit serios.

Daa.. sigur. O fi el sarcastic de obicei insa atunci clar nu era.

- Zi-mi ce vrei sau lasa-ma sa plec, ii spun incercand sa scap.

- Inca mai vrei intalnirea aia?

- Poate.. dar ai spus deja nu.

- Ce spui de maine?

Stai asa.. tocmai m-a invitat in oras? Pe mine? Daca e o gluma proasta de a lui, jur ca o sa mi-o plateasca.

- Yoongi, de ce te comporti asa? Am inteles, nu ma placi si sunt ok cu asta.

- Nu sunt convins de ceea ce simt in legatura cu tine So Yoon-ah. Cred ca sunt atras de tine intr-un fel insa nu stiu cum sa o arat. Eram obisnuit sa vii sa ma vezi iar dupa acea zi abia daca te vedeam; imi era dor de tine. Putem incerca macar? Huh? Spune da.

- Bine, doar nu ma mai strange asa tare.

- Scuze, n-am stiut.

Sunt dispusa sa incerc; personalitatea, modul lui de a-si exprima sentimentele e mai dur decat al altora dar sunt sigur ca e deosebit; am un presentiment bun in legatura cu asta. Oare voi putea schimba ceva?
______________________________________
Poveste ceruta de mikisor123, imi pare rau ca ai asteptat atat, am fost in pana de idei la un moment dat ^^'

In vacanta aste sper sa pot publica mai des pentru ca deja am alte trei cereri: Kris Wu, J-hope si Jimin. In caz ca nu voi mai publica un nou capitol pana duminica va urez de pe acum Craciun fericit!! 🎅❤. See yaa!!

Ps.: Daca am facut vreo greseala de scriere imi cer scuze. ^^