Kpop stories [Request Closed]

Carrot - Jinhwan

- Yun, nu o să-ți vină să crezi ce...

Jinhwan s-a oprit în mijlocul propoziției pe care o spunea când alerga spre mine în momentul în care am intrat în casă. S-a oprit  la câțiva metri distanță încruntându-se. Se uita când la mine când la cușca pe care o țineam în mână apoi și-a deschis gura  și și-a ridicat mâna dreaptă arătând spre animăluțul pe care l-am adus dar nu scotea nici un cuvânt. Mai apoi și-a înclinat capul într-o parte, buzele lui formând un zâmbet cu susul în jos. Imaginea lui adorabilă era completată de pijamalele cu rățuște pe care le purta și de părul lui prins într-o coadă la spate.

( cam așa XD )

- Mi-ai adus un iepuraș? mă întreabă zâmbind larg, iar după aceea și-a dus ambele mâini la spate și a început să sară spre mine până ce a ajuns în fața mea.

- Nope. E animăluțul Minei, am grijă de el până când se întoarce din excursie.

Zâmbetul lui adorabil s-a întors pe dos încă o dată, semn că era puțin dezamăgit.

- Ah.. ok..

Jinhwan s-a întors cu spatele spre mine și a plecat spre canapea unde avea amplasat un pat provizoriu, iar prin asta vreau să spun o pernă și o pătură foarte pufoasă cu care s-a învelit.

- Nici o îmbrățișare? Un "hey"? Nimic? făcând botic.

De obicei e mult mai afectuos atunci când mă întorc acasă - se poartă ciudat.

Am rămas în fața ușii încercând să abordez cea mai adorabilă/tristă expresie pe care o puteam arăta. Așteptam ca Jinhwan, care acum stătea așezat pe canapea în poziția de meditație cu pernuța care avea formă de ponei în poală să mă observe, dar el acorda atenție televizorului și desenelor animate mai mult.

Cum asta nu funcționa, am recurs la altceva care eram sigură că va merge.

- Am cumpărat fursecuri cu ciocolatăă..

La auzul acestor cuvinte a lăsat totul baltă și s-a întors la mine țipând de fericire.

- Te iubesc, îmbrățișându-mă strâns. Dar iubesc mai mult fursecurile.

După ce a spus asta mi-a smuls punga din mână și a zbughit-o spre bucătărie, după care a venit înapoi în doar câteva zeci de secunde cu o farfurie de prăjituri pe care a pus-o pe măsuța de cafea din mijlocul sufrageriei.

Oftând am lăsat cușca într-un loc mai ferit, după care m-am dus la el și i-am luat micul platou înainte să mănânce tot din el.

Jinhwan și-a luat ochii din televizor pentru o secundă și m-a privit confuz; de asemenea ținea un fursec între buze.

- N-o să termini astea până ce nu mănânci niște mâncare.

Pun pariu pe ce vreți ca stomacul lui nu a avut parte de nimic altceva astăzi în afară de ciocolată pentru că nu gătește singur iar dacă îi las eu ceva nu se atinge de ea - rectific; nici măcar nu se uită la mâncare dearece știe un lucru - acela e ca are bomboane și prăjituri în dulapul de sus de lângă frigider din bucătărie.

Nu a scos un cuvânt ci a început să se smiorcăie învelindu-se cu păturica sa.
_____
Cât timp pregăteam eu cina, Jinhwan a intrat în bucătărie de două ori ca să ia câte o bucată de morcov de pe masă.

Cunoscându-l pe el știam foarte bine faptul că nu le va mânca așa că am făcut cățiva pași oprindu-mă în spatele lui la o distanță de aproximativ 3 metri de el. Jinhwan era ghemuit pe covor, ținea morcovul între dinți în timp ce iepurele ronțăia din celălalt capăt.

Ce face plictiseala din om...

Ok mi s-a părut oarecum drăguț, iar când a început și el să scoată sunete ca și cum ar fi fost un iepure am zâmbit iar apoi l-am întrebat:

- Ce faci? încrucișându-mi brațele la piept.

Vocea mea l-a speriat făcându-l să scape morcovul pe jos ceea ce nu a fost o problemă deoarece animăluțul portocaliu a avut grijă de el.

Jinhwan mi-a arătat unul dintre cele mai adorabile zâmbete pe care le avea iar eu parcă îi și vedeam coroana de înger de deasupra capului.

- Îl hrănesc pe Carrot.

- Carrot?

Nu prea știam la ce se referea, asta până când a arătat cu degetul spre rozătorul de lângă el.

- Ai fost foarte inspirat.. râzând.

- Ce? E portocaliu și îi plac morcovii. E perfect pentru el. Mie îmi place.

Mă apropii de ei și mă așez pe podea alături de cei doi.

- Stii.. are deja un nume.

- Huh.. serios? Care?

- Doyong.

- De ce și-ar numi cineva iepurele Doyong? încruntându-se.

- Pentru ca arată ca el.. sau mai bine zis Doyong din Nct arată ca un iepuraș.

Nu a arătat vreo reacție la răspunsul meu.

- Eu tot Carrot îi spun, mângâindu-l.

Of.. De ce am senzația că mâine va merge la petshop și își va cumpăra un iepuraș?
______________________________________
P

entru: EmmaSandu999

Știu că cei care nu și-au primit încă poveștile mă înjură puțin acum^^'. Îmi pare rău pentru asta. Mi-am dat peste cap programul de somn iar o consecință a fost faptul că nu am prea scris în ultimele zile. Sper sa revin la a mă culca iarăși pe la 1 :")