Evelyn

Capitolul 3

      Săptămâna a trecut destul de greu, cu tot acel vacarm, despre orar, profesori, despre mine! Că doar nu am fost cuminte, am fost prinsă la înghesuială de diriginte. Drept pedeaspsă m-a pus să așez cărțile din biblioteca în ordine alfabetică, trei zile am petrecut acolo, printre praf și mucegai. Stau în pat, întinsă pe spate și râd isteric la prostia pe care am făcut-o. Săracul Victor, mai avea puțin și uda pantalonii.

      Dacă bunicul a vrut o vizită la muzeu, cu mine, atunci am fost, în toată agitația aia de acolo, m-am ales cu un lucru bun, un suvenir. Și ce mai suvenir, o mână din ceară, mai bine zis o palmă, care la încheietură este tăiată și îi curge sânge artificial.

      În pauză i-am pus-o în rucsac, iar când a început ora de istorie, a trebuit să își scoată un caiet și un pix, a dat peste ea. În momentul când a scos-o afară a fost unul terifiant pentru el, iar unul haios pentru mine.  Pentru profesor, unul de șoc și oroare, că idiotul de Victor a aruncă-o fix pe catredă în fața lui.

     Se uita cu privirea aia de gheață la ea, iar la mine cu privire de foc, cred că avea coșmaruri cu mine, fiind treaz. Sau mai rău, cred că își imaginează cum îmi pune bandă adezivă la gură și la mâini. Că na, cred că noaptea îi bântui visele, mai ceva ca Moartea cu Coasa!

     A doua zi i-am făcut creierul pilaf, profesorului la orele de detenție. Iar ca un făcut, de zici că citește gândurile celor din jurul lui, mi-a zis că la următoarea detenție îmi pune bandă adeziva, că vorbesc foarte mult. Și pentru farsele care i le-am făcut voi sta mult timp peste program la școală.

     Leneșă cobor din pat, caut prin sifonier ceva de îmbrăcat, fac un morman de haine în mijlocul camerei, într-un sfârșit găsesc o pereche de pantaloni scurti de jeans negri, un tricou negru și o pereche de sandale cu talpa plată.  Ador culoarea asta! Îmi pun telefonul în  buzunar, cobor în bucătărie, toată numai un zâmbet.

      Rotesc privirea de jur în prejur și îl văd pe bunicul, stă la masă cu cana de  cafea lângă el. Din punctul meu de vedere, bea prea multă, nu îi face bine, dar na, nu mă pun cu gusturile lui.

            ― Denis, pericol public, unde pleci? întreabă el sarcastic.

  Mă uit la el cu o sprânceană ridicată, curioasă îmi arunc privirea în spate. Că cine știe, o avea vedenii de la atâta cafea!

           ― Cine, eu? Din câte știu, Denis, este la el acasă, nu aici, spun eu ironică.

         ― Da, tu ești Denis! Crezi că nu am aflat ce ai făcut la școală zilele astea? Evy, ce ai avut cu bietul om? întreabă el nervos.

         ― Ei nu zău, ce i-am facut oare? doar nu crezi că l-am violat? zic eu amuzantă.

        ― Evelyn Sofia Sanchez, țipă el roșu la față.

      Ops, am dat de dracu, este nervos, așa îmi spune când fac ceva groaznic, of, o să îi explodeze vena de la gât sau mai rău o venă la cap.

          — Să o luam cu începutul, i-ai pus lipici pe scaun, ai vorbit de maică-ta,  unchiul tău, de mine, i-ai pus laxative în cafea,  pictat mașina cu graffiti, aaa,  să nu uit de faptul că i-ai pus o broasca în rucsac. Nici acum nu înțeleg cum mama naibii ai reușit să îi pui broasca! Iar cu Victor ce ai avut? Oh, Evy ești un adevarat pericol. spune el roșu la față de nervi.

           ― Ce Sfinte Lucifer ai? Ți s-a cășunat pe mine, ce pot spune în apărarea mea este că, nu îmi place mutra aia serioasă și rece, zici că îl înțeapă un scorpion în fund. Zici că este un bătrânel de 80 de ani. Mai ales când zice;"Tinere, ai scris tema", sau " Tinere ai făcut proiectul", zic cu o voce schimbată.