Evelyn

Capitolul 15

 

      Cad pe spate în patul moale și pufos, râd ca o isterică de senzația pe care adrenalina mi-o oferă. Se aude un zgomot puternic și simt că cad cu tot pat.

        Ups, am rupt patul.

    Ridic ușor capul și mă uit la prof cum stă rezemat de birou cu mâinile încrucișate în sân și mă privește, mmhm, cum să zic, cu.......nu stiu cum să explic privirea lui.

             ―Patul ăla trebuia rupt în alt mod, nu așa, zice el cu un zâmbet pervers pe față.

     Mă uit mirată la el și mă năvălește un râs nervos. Privirea lui mă arde pe tot corpul, simt că iau foc și nu îmi place senzația.

    Să de-a naiba că până în vârful degetelor simt senzația de arsură. Oare este normal să simți furnicături pe sub piele, de la o simplă privire? Se apropie de pat și privirea lui curioasă este pe buzele mele.

      Înghit în sec, știu că nu am scăpare, nu pot ieși din patul ruinat fără ajutor și el nu cred că este dispus să mă ajute, mai ales la ce privire are.

          De animal flămând.

    Se apleacă ușor pe patul ruinat și își lasă greutatea pe mâini, mă privește fix în ochi și are un rânjet pe față.

        Huh, am dat de dracu!

             ―Vrei te rog să mă ajuți să mă ridic? vocea îmi este gâtuita de nervi

             ―Cred că nu, acum nu mai ai cum să scapi de mine Evelyn.

    VȘi își apropie buzele de urechea mea și mă sărută delicat.

              ―Profule, nu cred că este corect că mă săruți. mă sărută delicat pe lobul urechii.

             ―Cred că ar fi corect să faci și altceva cu gurița aia, nu crezi? mă uit urât la el.

            ―Nu prea cred amice, este proprietate privată și eu hotărăsc ce fac cu ea, ca și cu restul ambalajului. spun serioasă.

            ―Eu cred că nu, îmi captează buzele într-un sărut posesiv, carnal și brutal. Mă ispitește cu limba să îmi deschid buzele și văzând că nu reușește, mă mușcă ușor de buza de jos și eu deschid gura instantaneu. Limba lui îmi explorează toate simțurile.

    Cred că voi zbura. Deci așa este un sărut adevarat. Oau este.....

Rămân fără cuvinte.

          ―Se pare că numai așa pot să te fac să taci. O să fac asta, cât mai des posibil! și chicotește.

      Tot sângele mi s-a urcat în obraji și se pare că nu vrea să coboare. Chipul îmi ia foc. Privirea lui îmi cercetează fiecare coltișor și gest al feței.

           ―Unde îți sunt fusta și topul? mă uit încurcată la el că nu înțeleg ce zice.

           ―Poftim.....,zic eu încurcata.

           ―Femeie știi cât am stat și reflectat după ce ai plecat de la meditații? despre ce naiba vorbește că ma zăpăcit de cap.

           ―Nu înțeleg ce naiba zici, zic eu cu vocea gâtuita.

      Bineînțeles că stiu, că doar am ciripit ca o vrăbiuță și îmbrăcat ca o ......

Îmi șoptește ușor și zâmbește drăcește în colțul gurii.