Evelyn

Capitolul 4

          

       Am plecat din bar, destul de amețită, dar nu așa tare, pot să conduc până acasă, sper să nu mă oprească iar Roy! Data trecută am rămas fără permis treizeci de zile, fiind amețită după petrecerea de sfârșit de an școlar, am depășit un camion, iar lui i-am rupt oglinda retrovizoare la mașină.

       Calc pedala de frână când o pisică îmi taie calea, am deraiat cu mașina în tomberoanele cu gunoi, ale unui vecin, off, să vezi mâine scandal. Bag în marșalier, și dau mașina înapoi. Intru pe aleia din curtea casei și parchez milimetric, era cât pe aci să intru în gard. Se pare că totuși sunt destul de amețită, că am ajuns să am vedenii!

      Mă frec cu degetele la ochi, mă uit tot în acel loc, se pare că broscoiul de David s-a întors în cartier. Of, se pare că îi este dor de o bătaie, iar. Ultima dată l-am prins în magazie, l-am legat cu o sfoară și apoi împreună cu Luis l-am atârnat de un copac, țipa și plângea ca o fetiță mică.

      Cobor din mașină, iar el când mă vede, o rupe la fugă în casă, mă prăpădește un râs nebun și cu pași încurcați pornesc spre ușa. Intru în casă ca o pisică care stă și își vânează prada, că dacă mă vede bătrânelul imi aprind paie în cap.

      Merg spre sufragerie cu grijă, mă împiedic de câteva ori de covorul cu puful mare, deh, cât urăsc acest covor hidos, este verde, îhi, urâtă culoare! Mă ridic în picioare și îmi scutur hainele după căzătura luată mai devreme, îmi rotesc privirea prin sufragerie, o, vai mamă, ce mai romantism plutește în aer!

     Bunicul este la masa cu vecina, stau ușor aplecați unul spre celălalt, ea îi zâmbește cu toată gura. Ei, doar nu îi v-a cade proteza pe masă? Tare aș vrea să văd cum reacționează când își adună  dinții cu aspiratorul de scame!

     Încep să râd ca o isterică de gândurile perverse care îmi umblă prin cap. Mă așez pe canapea cu zgomot. Bunicul când mă vede își i-a mutra aia de acritură, de faptul că am dat-o în bară cu " comportamentul decent!". Nu mai pun la socoteală faptul că am întârziat cu o oră, trebuia să fiu acasă la ora douazeci, iar acum este ora douăzeci și unu.

           ― Evelyn Sofia Sanchez, unde mama naibii ai umblat până la ora asta, spune el nervos, cu degetul pe ceas și vena de la frunte îi bate haotic.

      Jur, pe Sfântul Lucifer, pe părul meu mov, ceasul ăla în două săptămâni v-a ajunge fărâme, praf și pulbere. Ii fac pomană din nuci și covrigi.

             ― Eee, unde dracu am umblat, pe autostradă, nu știam că sunt așa multe mașini, iar că gunoiul are miros groaznic, iar pisicile au nouă vieți! turui eu într-una, bunicul rămâne șocat la cele spuse de mine, iar duduia, își țuguiază buzele într-un "O".

           ― Evelyn, ai grijă la limbaj, spune el serios. Avem musafiri, spune și arată spre duduia care stă pe scaunul de la masă.

            ― Ops, scuze, atunci să mă prezint, că așa este normal, spun eu chicotind.

    Încerc să mă ridic de pe canapea, cam greu cei drept, dar reușesc. Mă postez în fața duduiei, să dea naiba, mă uit ca curca în lanul cu grâu. Arată hot duduia, dacă te uiți de aproape.
Mă gândeam că este vreo babă stafidită, dar este tocmai invers. Blondă cu tente sure, ochii negri, buze cărnoase și rozalii, trup zvelt acoperit de o rochie albastru deschis cu imprimeuri florale, un colier de perle la gât, asortat cu o pereche de cercei asemănători.

        ―Bună, sunt Evelyn, pacostea bătrânelul ăsta pervers! Dumneavoastră, cine sunteți tanti? întind mâna să o salut respectuoasă, că na, bunicul mă jupoaie de vie.