Evelyn

Capitolul 19

 
Gabriel

    O privesc cum a rămas fără cuvinte la ceea ce tocmai i-am zis. După cum o cunosc sigur v-a încerca să plece, trebuie să o împiedic să mai fugă.

    Nu înainte să îi zic ceea ce am de spus. Femeia asta mi-a făcut nervii un butoi cu pulbere. Când am intrat în sala de curs părul ei mov mi-a captat atenția, dar în momentul în care a deschis gura aia păcătoasă m-a vrăjit.

    Când am acceptat postul de profesor nu mă așteptam să găsesc o elevă problemă și ce mai problemă!? Își frânge degetele de la mâini în semn de nervozitate, se uită în jurul ei și sigur caută o cale de scăpare.

     De data asta nu mai scapi iubito!

    Când am văzut că nu apare la meditații l-am sunat pe Charles și i-am cerut numărul ei. Când l-am scris în agendă mi-a apărut contactul cu mesajele.

     Mă așteptam să fie ea cea care dă mesaje și Charles a confirmat indirect că ea trimite mesaje perverse tuturor. Se ridică de pe scaun și vrea să se îndrepte spre ușă. Mă ridic rapid și mă așez în dreptul ușii.

    ―Unde vrei să pleci, avem de vorbit și de aici nu pleci Evelyn până nu mă asculți.

   Se uită la mine cu ochii mari și strălucitori, vena din jurul gâtului ei fin îi pulsează nebunește.

   ―Nu cred că avem ce vorbi profule, v-am mai spus că dacă aveți nevoie de vreo doritoare de .......

   ―La naiba Evelyn poți să taci câteva minute. Eu nu vreau să caut vreo femeie, vreau să vorbim, eu pe tine te vreau. Nu înțelegi, că îmi faci totul din mine să vibreze?

    Rămâne pe loc și ascultă ceea ce îi zic. Este confuză la ceea ce tocmai am zis și cred că nu se aștepta. Dar la naiba mă înnebunește.

   ―Numai gura asta a ta mă înnebunește, când știu că se apropie ora de meditații mă comport ca un adolescent plin de hormoni. Mă uit după tine la fiecare oră și aștept cu nerăbdare să văd ce ai de zis. Am ajuns să fiu dependent de culoarea mov, să fiu dependent de vocea ta, să fiu dependent de farsele tale. Tu mă înnebunești și știu că nu este etic ceea ce fac. Tu ești eleva mea iar eu profesorul tău, dar nu pot controla aceste sentimente!

    Se uită în ochii mei și oftează. Mă duc în dreptul ei și îi admir chipul frumos.

    ―Nu este corect ceea ce faceți profule. Nu este etic, o să aveți de suferit cu postul dumneavoastră. spune printre dinți și oftează adânc.

    ―Știu și nu îmi pasă Evelyn, dacă voi rămâne fără post. Pentru tine fac orice.

    Îi cuprind fața cu mâinile și îi mângâi ușor obrajii roșiatici. Aștept cu nerăbdare să îi gust buzele. De când i-am sărutat prima dată buzele dulci și atunci fugitiv, a doua oară a fost divin si de atunci îmi fac tot felul de vise în cap.

   Știu că nu este corect pentru ea dar nu pot să mă controlez.bSe uită în ochii mei mirată și curioasă, nu știe ce voi face și asta o face să tremure în mâinile mele.

    Încearcă să scape dar îmi pun mâinile pe talia ei subțire și la naiba că simt fiori pe șira spinării. O lipesc de ușă și îi șoptesc la ureche suav.

   ―De data asta nu mai fugi Evelyn. Cred că am dreptul să te ating. Tu ești proprietatea mea privată.

     ―Poftim? Nu prea cred amice, eu sunt stăpână pe el nu tu sau altcineva. se rățoiește ea la mine.

    ―Mai gândește-te Evelyn. Dacă mă vei lăsa te voi face să zbori printre nori. Dar asta când vei dori tu. Nu te voi forța.

   Încearcă să deschidă gura iar să vorbească dar mă reped flămând să îi gust nectarul dulce al gurii ei. O invit într-un sărut pasional și posesiv, îi explorez lăcașul păcătos și o aud cum scapă un mic geamăt. O musc ușor de buza de jos.

    Îmi plimb mâinile pe talia ei subțire, ca mai apoi să îi cuprind sânii în palme.

    Cred că voi zbura de atâta euforie.

    ―Nu este bine ceea ce facem, spune ea printre gemete.

    ―Oh Evelyn, mă înnebunești cu gura asta a ta păcătoasă! Mă înnebunește tot la tine femeie. murmur printre buzele uscate.

    O privesc în ochi și mii de gânduri se plimbă prin mintea mea. Vreau să o văd în patul meu goală, vreau să îi gust fiecare parte din trupul ei, vreau să o fac să vibreze, să plutească de atâta euforie și extaz.

     ―Profule, nu este corect să vă jucați cu mintea mea.

     ―Pot spune că este tocmai invers. Tu te joci cu mintea mea Evelyn. Vreau să aud cum îmi șoptești cuvântul " iubitule"? întind coarda mai mult.

    ―Nț, nu prea cred amice. Poți să aștepți mult și bine. spune printre dinți ea serioasă.

    ―Mai vedem noi iubito. spun hotărât.

   Îmi împreunez degetele mele cu ale ei și îi ridic brațele deasupra capului. Mă împing cu bazinul în ea și o văd cum scâncește, o mușc ușor de gât și apoi îi sărut locul roșiatic.

     ―Oh, iar mai mușcat, ce îți mai place să mă însemnezi. se vaită ea.

    ―Îmi place să fac semn pe ce pun ochii. spun adevărul.

    Râd ușor la vorbele ei și îi cobor mâinile, îmi duc ușor mâinile pe sub tricoul ei și ating delicat linia sutienul ei. Îi ating pielea fină a abdomenului și o văd cum respiră neregulat. Îi cuprind sânii în palme și îi masez ușor prin materialul sutienului.

     ―Oh iubito, sunt perfecți așa cum sunt.

    Se încruntă ușor și îi zâmbesc dulce.

    ―Sânii tăi sunt perfecți, vreau să îi mai ating iar. Pot iubito? sunt un nesățios, dar vreau mai mult.

    ―Nu cred că este bine ceea ce facem, spune ea printre gemete mici.

     ―Vreau să îi gust, să îi sug și ling. Să te fac să te pierzi în euforia momentului.

     ―Huh profule, vă jucați cu nervii mei și....., înghite în sec.

   Îi prind buzele iar într-un sărut dar momentul este stricat de bunica.

     ―Gabriel, băiete deschide ușa. Am plansele cu alimente și eu nu o pot deschide.

    Să-mi bag....., dacă deschid ușa sigur v-a pleca, dacă nu o deschid bunica va face crize de isterie. La naiba!

    Este roșie la față și o sărut pe frunte.

      ―Trebuie să vorbim serios despre asta.

     ―Nu avem ce vorbi, zice ea încet. Deschide ușa că stă duduia și așteaptă.

    ―Ha, ha, tipic ție iubito. Să știi că nu am uitat de acel cuvânt.

    Deschid ușa și apare bunica cu brațele încărcate de plase. Se uită la Evelyn și zâmbește.

    ―Evelyn scumpo, ești cam roșie în obraji? Ori a încercat ceva neastîmpăratul ăsta?

    Își duce palmele spre obraji și vorbește.

   ―Nu Miranda, cred că mă ia răceala. Eu am plecat, o zi bună.

    ―La fel și ție scumpo.
  
    Și mă uit cu neputință cum pleacă din casă.

    Trebuie să fim într-un loc ferit unde să vorbim amândoi. Of pacoste mică, îmi zăpăcești mințile și inima.