Evelyn

Capitolul 6

   

       Intru în casă, toată numai un zâmbet,  văd cum bunicul o privește pe duduia de după perdea. Oftează mai ceva ca un adolescent îndrăgostit, mai și saliveaza precum buldogii. Îmi dau ochii peste cap iritată.

          ― Mmhm, îmi dreg glasul în speranța să îl fac atent.

   Tresare când îmi aude glasul, se întoarce pe vârful picioarelor  uitându-se la mine șocat.

        ― Evy, ce mai speriat? spune el cu ochii strălucitori și vocea pițigăiată.

       ―Cred și eu, erai concentrat să admiri vecina de după perdea! spun eu sarcastică.

Se încruntă ușor, pufnește mai ceva ca marfarul pe șine și grăiește către mine.

         ―În sfârșit te-ai hotărât să vii acasă? spune el tăios și mă fulgeră cu ochii lui negri.

        ― Mmhm, aveam nevoie de o pauza să reflectez la cele întâmplate săptămână trecută! spun eu cu regret în glas.

        ― Și la ce rezultat ai ajuns? îi sesizez ironia cu care îmi vorbește.

        ― Vreau să îți cer scuze pentru ce am zis, știi, eram beată, iar când beau nu țin cont de faptul că rănesc oamenii din jurul meu! spun eu cu vocea gâtuita de emoție și privirea în pământ.

       ―Asta știu deja, zice el în timp ce se așază pe fotoliul de lângă semineu.

       ―Trebuie să îi cer scuze dud..., adică doamnei Miranda și profesorului. spun eu timid și sper să nu se uite în ochii mei. Ăștia mă trădează.

     ―Așa este, mai ales că ea a ramas socată la cele zise de tine. Spune bunicul cu o urma de ironie în glas.

        ―Trebuie să aflu numărul domnului profesor. spun eu simplu și îmi fac de lucru cu un bibelou de pe semineu.

        ―De ce vrei numărul lui? mă întreabă el cu o sprânceană ridicată, privindu-mă curios.

       ― Să stabilesc cu el o întâlnire pentru a-mi cere scuze. Nu vreau să fac asta la școală! spun eu cu vocea pițigăiată și bunicul mă privește mirat.

   Sper să mă ajute, să îmi pun planul în aplicare. Am stat și copt acest plan, multe nopți la rând, sper ca totul să decurgă perfect.

      ― Cred că te pot ajuta eu cu asta. Din întâmplare am eu numărul lui. Spune bunicul simplu.

     ―Cum așa? întreb eu cu o sprânceană ridicată.

     Cum să nu nu îl ai, dacă ești la punct cu tot ce se întâmplă, cu duduia ta, of, drace!

        ―M-a sunat când a văzut că nu ești prezentă la ore. De aceea te-am sunat, dar nu ai răspuns. Numărul îl găsești în carnetul negru din biroul meu. mă măsoară din cap până în picioare.

       ― Ok! Mulțumesc. spun eu cu vocea gâtuita de emoție și sper să nu mă dau de gol.

   Dau să plec spre birou dar vocea bunicul mă opreste în loc. Drace, sigur plănuiește să își pună în aplicare pedeapsa!

         ―Să știi că nu am uitat de pedeapsa! Așa că îmi dai cheile de la mașină, nu mai ai voie la bar timp de o luna. spune el hotărât și întinde mâna să îi dau cheile.

Mă uit la el cu o privire încruntată, oftez lung, caut în buzunarul blugilor cheile. Ce dracu fac eu atâta timp fără mașină!

          ―Da bunicule. Mă îndrept spre el și îi dau cheile.