Evelyn

Capitolul 10

       

     Îmi deschid ochii foarte greu, capul îmi zvâcnește de durere și abia pot respira. Ceva îmi îngreunează respirația. Ce naiba, simt că rămân fără aer! Un braț puternic este pus deasupra mea. Mă uit în jurul meu și văd că nu sunt în camera mea.

      Unde mama naibii mă aflu? Și cât dracu am băut aseară?

    Încerc să îl împing pe bărbatul care stă pe mine și realizez că este proful.

          — Să-mi bag... șoptesc eu mirată. Cum naiba am ajuns aici?

     Idioată mai sunt, mereu cad în capcana lui Luis și beau. Important este cum am ajuns aici și de ce naiba sunt îmbrăcată în tricoul ăsta? Reușesc să îl dau jos de pe mine, dar se trezește și se uită la mine somnoros.

         — Neața Sofia, te-ai trezit? zice cu o vocea răgușită.

         — La naiba, vorbește mai încet, îmi explodeaza capul. spun eu sarcastică și mă uit urât la el.

      Mă ridic în fund și simt că mă i-a amețeala. Privirea îmi cade pe picioarele mele goale. Îmi ridic privirea și mă uit în ochii lui.

           — Ce s-a întâmplat noaptea trecută, cum am ajuns aici și aproape dezbrăcată? zic eu serioasă.

     Zâmbește în colțul gurii și mă privește intens în ochi.

          — Dacă ți-aș spune că ai venit la ușa mea și m-ai rugat să fac dragoste cu tine, mai crede? mă întreabă el curios și cu o sprînceană ridicată.

           — Nuu, nu te cred? țip eu.

           — Mi-ai strigat numele și știi că mi-ai spus că am fost primul bărbat din viata ta? mă tachinează el.

           — Du-te dracului, nu te cred! Sunt eu smintită, dar nu fac așa ceva! Mă cunosc îndeajuns ca să știu că nu fac asta! spun eu cu maxilarul încleștat.

     Mă ridic în picioare și îmi caut hainele, le văd pe scaunul de la birou. Îmi iau blugii și mă întorc cu spatele, fiind conștientă de privirea lui pe mine. Și sunt sigură că îmi studiază cicatricile.
Iau sutienul și mă întorc cu fața spre el.

       Își plimbă privirea pe tot corpul meu și văd cum mărul lui Adam, coboară și urcă, înghite greu, dar mai tare mă intrigă privirea aia pătrunzătoare și felul cum își încleștează degetele de marginea biroului.

     Mă uit cu dispreț la el, își duce mâna prin păr, eu mă foiesc prin camera, pufnesc nervoasă, off, nu îmi aduc aminte ce dracu s-a întâmplat aseară, sper să vorbească că altfel o încurcă.

           — Ai intrat pe fereasta, erai destul de amețită că am vorbit câteva cuvinte și ți-ai dat geaca jos, ai adormit în patul meu, zice el sincer.

        Măcar a fost corect și mi-a zis adevărul, sunt eu nebună și alte alea, dar știu că nu mă arunc cu capul înainte.   

       — Iartă-mă că am țipat. Și pentru că am intrat pe fereastra, pentru tot. Să știi că dacă ți-am cerut iertare și am dormit aici, asta nu înseamnă că suntem prieteni! spun eu sfidătoare.

    Stă sprijinit de birou și mă priveste cu o sclipire ciudată în ochi.

           — Mă gândeam că o să spui asta! își duce mâna prin păr și oftează. Esti o adolescentă tare complicată.

           — Dacă sunt o adolescentă atunci de ce m-ai sărutat? zic eu tăios și îl scrutez cu privirea.

     Îi văd iritarea și încruntătură de pe chip. Dar nu îmi pasă, nu se joacă cu mintea mea.