Evelyn

Capitolul 14

    
      M-am schimbat repede într-o pereche de pantaloni scurți, un tricou verde și îmi iau o pereche de adidasi, geaca de piele, telefonul, portofelul și cheile mașinii.

   Aaron mă așteaptă la bar și eu mă îndrept spre el să văd ce are așa important de vrea să vorbim.

  Mă proptesc în fața lui cu un zâmbet pe față.

    ―Dracusorule deja îți este dor de mine? spun veselă.

    ―Cum să nu îmi fie dor de tine, zăpăcit-o. mă strânge în brațe și mă sărută pe frunte.
 
   ―Despre ce vrei să vorbim? îl întreb eu. Curiozitatea mea fiind mare cât zidul chinezesc.
  
   ―A sunat mama, zice el.

Mă uit stupefiata la el și nu îmi să cred că capra aia bătrână a avut tupeu să îl sune.

   ―Ce naiba mai vrea și tuta aia? fumeg de nervi, brusc și-a adus aminte că are copii.
  
   ―Evelyn ai grijă cum vorbești, mă atenționează Aaron.
 
    ―Nu mă poți obliga să vorbesc frumos despre ea. lovesc suprafața barului cu palma.

    ―Stiu, zice el oftand.
 
    ―Ce naiba mai vrea de a sunat? Vreau să lovesc ceva.
 
    ―Se întoarce înapoi în Miami. Știi că la divorț a câștigat jumătate din casă. Îmi aduce aminte el.

    ―Adică v-a sta în casă cu mine și bunicul? întreb eu nervoasă.

    ―Da. Și vine cu Duncan? spune și învârte sticla de bere între degete.

    ―Cu cine? țip eu. Parca era Rico? Zău că femeia asta este ahtiata după sex. Schimbă bărbații mai ceva ca șosetele.
  
    ―Nu poți să vorbești puțin mai încet? La naiba Evelyn ai o gura.

    Alt idiot care se ia de gura mea.

  ―Și de ce nu ai venit acasă să vorbim și cu bunicul, de treaba asta?
 
   ―Păi întâi vreau să tatonezi terenul în legătură cu ea.

    ―Ei nu zău, ce mama Sfinților te-ai gândit, că vorbesti cu mine și rezolvi treaba? Aaron,din partea mea poate să se ducă dracului cu Rico,Steven,Evan s-au naiba mai stie. Când a plecat să își trăiască viața nu sa gândit că are un copil pe patul de spital. Și la naiba că toate s-au intamplat din cauza ei și a bunicii Sofia. Chiar dacă va locui cu noi îi voi face zilele un infern.

    ―Evelyn trebuie să fii mai înțelegătoare. Nu zic de ea, zic de bunicul, știi că îți suportă toate boacanele care le faci.

    ―Nici să nu te aud amice, că mai zici ceva despre ea că te jupoi de viu.

    ―Bine zăpăcito, nu pot să mă înțeleg cu tine. Se pare că a fost o idee proasta să vorbesc cu tine.
 
    Urla nervii în mine din cauza matracucei de maică-mea. Sa găsit acum că nu îi mai prieste Vegasul. Cine stie ce plan diabolic mai are în capul ăla pătrat.
 
    ―Mi-ai stricat cheful. Numai tu și acritura aia de prof de istorie stricați momentele bine.

   ―A da, pentru ce naiba faci tu meditații?

   ―Ca să întrebe proștii, și să aibă necazuri idiotii.

    ―Evelyn, mai făcut cumva prost? maraie Aaron la mine.

  ―Nici vreun Einstein nu ești.

  ―Gura aia ta spurcată te va băga in belele zăpăcit-o.
 
  ―Nu cred, zic eu. Și vrei să știi de ce?

  ―Mmhm, ia să te aud de ce? Ce aberație mai scoti.

  ―Pentru că eu sunt prințesa dezastrului amice.