Capitolul 12

754 129 26
                                    

     Stau pe scaun la masă și mănânc cereale cu lapte,bunicul este așezat în fața mea cu cana de cafea in mână.
Tot pufneste și mă privește ciudat.

        — Ce ai pățit de tot pufnesti așa, ți-a dat duduia cumva papucii? wow, zici că este un taur care vede roșu în fața ochilor.

          — Nu s-a întamplat nimic cu Miranda, tu ești problema pacoste! stai, ce am mai făcut acum.

    Mă înec cu lapte și tușesc pentru a scuipa cereale care mi s-au lipit de gât.

           — Eu, dar ce a-m făcut de data asta, zic eu cu un acces de tuse.

             — Când aveai de gând să îmi zici că nu treci la istorie?

La naiba, când îl văd pe profesor îl strâng de limba aia ascuțită, îhi este o adevărată  cață.

             — Dar nu o să pic la istorie, mă plâng eu. Are proful ciudă pe mine că i-am făcut farse. mă plâng, nici nu îi pasă de bocetele mele.

             — Evelyn, de câte ori nu am zis că farsele astea te vor băga în bucluc? serios mai este frate.

            — Știu placa asta cu farsele. De când ești așa prieten bun cu proful? mă irită la culme prietenia asta.

             — De când îi faci tu zile fripte. Îmi dau ochii peste cap și împing în fața bolul cu lapte.

             — Ei nu zău, acum te-ai aliat cu el? mi-a pierit și pofta de mâncare.

            — Nu m-am aliat cu el, dar trebuie să am grijă de tine să termini școala ca mai apoi să urmezi o facultate. Îți vreau binele zăpăcit-o! mă uit la el și zău că mă surprinde grija asta a lui bruscă.

  Mă ridic și îi pun mâna pe frunte, cine stie o avea febră că prea delirează baliverne.

           — Ce faci zăpăcit-o? mă întreabă el.

           — Îți iau temperatura, mă gândeam că ai febra și poate începi să delirezi. sunt sarcastică acum și sesizează.

          — Stai cuminte că nu am febră. Și nu mă lua cu vorba ca să uit de faptul că vei pica la istorie. drace, merită strâns de limbă proful.
 
          — Draci bălțați și acum ce ai de gând să faci? întreb eu curioasa.
 
   Să te aud că deschizi gura in legătură cu meditațiile că am și eu ceva de zis bătranelule.

            — Eu si Gabriel ne-am pus de acord să faci meditații patru zile pe săptămână. Două ore pe zi. serios frate.

           — Poftim, v-ați pus voi doi de acord? Și pe mine nu v-ați gândit să mă întrebați, la naiba bunicule, am și eu viață personală. Nu te-ai gândit că poate am vreun iubit gelos și posesiv? Și profesorul ce are de gând, să mă țină la meditații în fiecare zi? off, orgoliul lui de om care îi place să chinuie biete suflețele 

             — Evy, mârâie bunicul. Nu îmi pasă că ai viața personală și vreun iubit gelos. Tu vei face meditatii. imi dau ochii peste cap supărată foc.

            — Așa deci, o să fac meditații cu o condiție. mârâi cuvintele cu dispreț.

           — Să o aud întâi și apoi voi vedea. hai, poate scap și rezolv eu problema și cu meditațiile.

           — Anulezi pedeapsa, să mă duc la bar din nou, îmi dai mașina și alocația. Dacă nu îți place înțelegerea atunci pa meditații. se uită cu gura căscată la mine, incredul.

          —Ăsta se numeste șantaj Evy, ofteaza bunicul.
 
         — Poți să îi zici cum vrei Bătrânelule. Trebuie să am și eu un câștig în toata treaba asta. rămâne mut la remarca mea.

   Ai, ai,ți-ai semnat sentința profule!

   Mă uit la batranelul ăsta din fața mea, cum i se învârt rotițele și cred că dezbate problema pe ambele părți. Știe că dacă refuză, meditații nu fac sau mai rău, fac vreo boacănă.
 
  Oftează și mă privește înfrânt.

          — Ai câștigat zăpăcit-o. spune cu vocea obosită.

          — Yupi, sar în sus de bucurie, dar fericirea mea nu ține mult timp.

           — Azi ai meditații nervuleț, zice el. La ora 16.00 să fii la el acasa.

           — De ce la el acasa, nu se poate aici la noi!? Bătrânelul din fața mea râde și grăiește,

          — Este mai sigur la el acasă așa nu poți să îi mai faci vreo farsa. spune hotărât iar mie îmi tună o idee.

  Oare cum stă cu hormonii proful? Zău că voi lua pe mine cele mai deocheate haine care le am prin dulap.

          — Ok bunicule, zic eu.
 
          — Prea repede ai cedat Evy, ce pui la cale? îmi duc mâna în dreptul inimii și zic:

          —Nimic, zău că nimic. Prea mă suspectezi, nu crezi? îl dojenesc eu.
 
          — Dacă ești o adevărată pacoste. serios mai este frate.

          — Greșit, sunt pacostea ta iubită, și fac față de îngeraș.
 
    Bunicul râde și vine să mă strângă într-o îmbrățișare de urs.

     ♤♤♤♤♤

 
  Se apropie ora 16.00, caut de zor în dulap niste haine mai deocheate. Off, am uitat că eu nu prea am așa ceva.

   Dar stai, parca are Reina pe aici niște haine. Mă duc în camera lui Aaron și caut în sifonier. Găsesc o fustă scurtă de jensi, un top negru cu dantela și niste sandale cu toc de douăzeci de cm.

   Mă uit la ele cam lung, cum mama naibii voi merge pe astea fără să îmi rup gâtul sau mai rău picioarele!

   Zău că nu le înțeleg pe astea care poarta tocuri așa înalte, zici că sunt girafe. Mă îmbrac cu hainele, nu am mai purtat o fustă de când aveam nouă ani.
 
   Sunt împotriva gletului de pe față dar optez pentru un rimel și un ruj nude. Părul îl las liber, mă dau cu nițel parfum și acum să mă încalț cu picioroangele.

   Încerc să fac câțiva pași, mai să îmi rup gâtul, dar reușesc până la urmă.
Ce ironie bunicul tocmai acum și-a găsit să își facă plimbarea cu duduia în parc.

   Mă îndrept spre casa profului și îmi adun tot curajul să bat la ușă. Aștept câteva secunde și într-un final deschide ușa.Se uita la mine cu ochii mari, iar maxilarul undeva pe podea. 
  
          — Știi, nu este frumos să salivezi, dar mai ales să te holbezi. spun ironică.

          — Mmhm, își drege glasul, Evelyn nu mă așteptam să sosesti. zău așa nu te aștepți, doar tu ai propus asta.
 
           — Acum ești și amnezic, zău că nu te înțeleg? îmi dau ochii peste cap, iar privirea lui sălbatică se plimbă pe corpul meu.

            — Ce faci îmbrăcată asa? și mă privește din cap până in picioare, msi înghite și în sec.

            — Vrei meditații, vrei să vin de patru ori pe săptămână câte două ore, asta a fost intelegerea voastra. Pentru treaba asta îți voi pune hormonii la încercare profule. Așa că ce părere ai despre ținuta mea și fac o pirueta.

  Deodata se face roșu la față și grăiește,
 
          — Scuză-mă două minute. Și pleacă.

   Ce mic drăcușor mai sunt, se pare că urlă hormonii în el mai ceva ca un adolescent.

 
 
  
  
  

EvelynWhere stories live. Discover now