Evelyn

Capitolul 30

     Plecăm spre spital, bunicul sună neîncetat, știu că am dat de naiba, să te ții acum ce scandal îmi va face capra bătrână și cioroiul, că vor pierde odrasla. Proful meu mă ține de mâna cât conduce, îmi mai dă câte un sărut. În afară de cele întâmplate cu capra, simt că sunt în al nouălea cer!

     A fost superb și divin actul în sine iar proful meu a fost un adevărat domn, nu ma făcut să simt durere.

      Intrăm pe ușile spitalului și întrebăm la receptie de Diana Killer, mă îndrumă spre salon și când ajung bunicul și cioroiul stau pe canapea și așteaptă vești. Mă uit la ei și înghit în sec, cioroiul vrea să îmi spună ceva, dar bunicul îl ține pe loc. Proful se pune în fața mea.

       — Numai tu ești de vină, pacoste! Din cauza ta și a farselor tale tâmpite, acum Diana este în spital! țipă cioroiul nervos.

       — Cioroiule, nu mă provoca! Și adorata ta soție, dacă era o femeie și o mamă cu acte în regulă, acum nu se întâmplau astea! Nu v-ați gândit că poate din cauza ei și a bunicii Sofia sunt ceea ce sunt acum? țip eu ca o isterică.

         ― Evelyn, suntem într-un spital! zice bunicul printre dinți.

          — Prea puțin îmi pasă, că tot suntem la capitolul ăsta, atunci să dăm cărțile pe față! spun eu nervoasă.

     Și mă îndrept spre salonul caprei bătrâne, cu restul grupului după mine. Bunicul încearcă să mă țină pe loc, dar nu reușește! Proful meu, mă ține de mâna și mă sprijină din priviri! Intru ca un vârtej în salon și capra stă pe pat, aparatul care îi măsoară ritmul cardiac, bipăie, o perfuzie pusă în mâna stângă, ea când mă vede, mă ucide din priviri!

     Mă uit la doctorul care cică o consultă, dar ea filtrează cu el, de pe patul de spital și cu soțul în camera alăturată! Of, obiceiurile vechii nu se uită în veci!

      — Domnule doctor, aș dori să știu ce probleme are doamna care zace în acest pat? întreb eu destul de iritată și nervoasă de toate cele care se întâmplă.

      — Și tu cine ești, domnișorică? mă întreabă el și mă măsoară din cap până în picioare.

       ― Cică sunt fiica ei! Dar mă voi lămuri acum! zic eu și doctorul mustăcește. Deci, vorbiți sau aflu singură? și bat din picior de nervi.

        ― Mhm, doamna are o indigestie de la ceea ce a mâncat, nimic grav, îi vom administra perfuzia asta și o vom monitoriza în noaptea asta! spune el repede. Capra bătrână se uita la mine nervoasă și scoate flăcări pe urechi.

         ― Deci, nu îi crapă ochii? Bun, domnule doctor ne puteți lăsa câteva momente să discutăm? Știți, suntem o familie cu probleme grave la mansardă și dacă nu avem cearta de seară, nu dormim bine! zic eu repede și doctorului mai că îi iese ochii din orbite, își strânge lucrurile și pleacă ca o furtună din salon.

          — Evelyn, ai grijă copile de ceea ce vei face, spune bunicul trist.

          ― Știu bunicule, ce am de făcut!

    Mă uit la cioroi și apoi la capră și le văd mirarea, încruntătura dintre sprâncene a caprei, groaza bunicului și curiozitatea profului.

         — Domnule Killer, spui că sunt o mare pacoste, dar te-ai intrebat vreun minut din ce cauză sunt așa? mă uit la el și aștept un răspuns.

        — Nu m-am gândit, am crezut că ești o adolescentă cu probleme! zice el hotărât.

         — Răspuns gresit, domnule! Totul este din vina ei și a mamei sale și fac semn spre capra bătrână. Să îți zic o poveste, povestea unui copil care spera ca totul să fie așa cum a fost când avea cinci ani. Capra bătrână mă privește cu ură, bunicul oftează și cioroiul se uită la mine mirat. Proful vine lângă mine și își pune mâinile pe umerii mei.