Am pierdut noțiunea timpului în compania celor doi, telefonul îmi tot sună, în buzunarul pantalonilor mei scurți. Îl scot afară și mă uit, exact cum credeam, proful mi-a umplut căsuța cu mesaje și apeluri.
" Evelyn, pe unde umbli?"
" Sofia, sper că nu ai plecat cu puștiul ăla?"
" Sofia, răspunde la telefon, când te sun!"
" Sofia, la dracu, răspunde, nu te juca cu focul, femeie!"
Un lucru îl știu sigur, când este nervos sau supărat, îmi zice Sofia. Și în momentul de față pot să bag mâna în foc, că este turbat de furie. Știu că am plecat cu Walter și Luis, dar ei sunt cei care mi-au fost alături în copilărie. Alături de ei m-am simțit în regulă când făceam ceva rău.
Tastez repede un mesaj și îl trimit.
" Și dacă am plecat cu puștiul, ce se întâmpla? Nu ești bunicul să îți dau socoteală!"
Și primesc și răspunsul. Care este unul destul de aprig.
" Nu cred că vrei să știi cum reacționez, când sunt nervos și beat?!"
" Oare cum? Ai să țipi, așa ca Casper când și-o trage." tastez nervoasă.
" Sofia, nu mă provoca!"
" Ei nu zău, ce se poate întâmpla? Decât să țipi un pic și să spargi ceva, în rest nimic."
" Sofia, dacă în douăzeci de minute, nu ești acasă, îmi vei cunoaște furia!"
" Da, voi veni peste două ore, paaa, profule!"
Că doar nu fac ce zice el, numai bunicul are acest drept. Pun telefonul în buzunar și aștept să vină Walter de la baie, suntem în bar de câteva ore bune, am băut doar suc, de la petrecere, am jurat că nu mai beau. Că a trecut atâta timp și eu nici acum nu știu, ce dracu am spus!
Am aflat că Castronel, a ajuns căpitan în echipa de fotbal, are o iubită de doi ani, că ea la liniștit cu farsele. Mă uit la el și nu îmi vine să cred cât sa schimbat prostovanul. Un adevarat Don Juan.
Telefonul meu iar sună, sunt sigură că este proful. Că au trecut două ore de la ultimul mesaj.
" Sofia, ai dat de dracu, femeie!"
" Of, sunt femeie doar când ai tu chef!"
" Sofia, vino acasă, numai te rog, pleacă de lângă puștiul ăla!"
" Sofia, Sofia, Evelyn, la naiba."
" Evelyn, te-ai jucat destul cu nervii mei, nici nu știi ce te așteaptă femeie!"
La dracu, se crede stăpânul meu! Omul ăsta sigur a înnebunit de la atâta stres.
♤♤♤♤♤
Ajung acasă, în jurul orei doisprezece noaptea, încerc să deschid ușa, la naiba este închisă. Și am uitat să îmi iau cheile. Of, acum chiar trebuie să merg la el acasă. Să vezi acum, cum țipă și sparge lucruri.
Pun mâna pe mânerul ușii și o deschid ușor, doar o lumină difuză vine din bucătărie. Nu este nimeni în jur, hai poate dorm pe canapea și scap ca prin urechile acului. Nici bine nu închid ușa că sunt lipită de ea într-un mod brutal. Și simt un miros de alcool puternic.
Oh, este beat și cine naiba știe ce gânduri și-a făcut nebunul!
Își pune mâinile pe de o parte și de alta a capului meu și mă mușcă brutal de gât.
― Auu, ce naiba crezi că faci?țip eu la el.
― Marchez ceea ce îmi aparține! zice el cu limba încurcată de la alcool.
― Amice, pe mine nu scrie proprietatea privată a domnului prof!
Îmi pun palmele pe pieptul său și încerc să îl împing. Mârâie la mine și mă sărută brutal, parcă prea brutal. Mă apucă de tricou și trage el.
― Ce naiba crezi că faci? zic eu când scap din sărutul brutal.
― Tu ești a mea Evelyn, nu a puștiului cu care ai plecat.
Reușesc într-un sfârșit să îl împing de pe mine, rămân doar în sutien, idiotul mi-a rupt tricoul. Încearcă să pună mâna pe mine. Dar îi tai elanul repede.
― Să de-a naiba, că dacă pui un deget pe mine, îți jur că te castrez. Și știi că nu glumesc.
― Sofia, fierbe sângele în vene de nervi, când am văzut că ai plecat cu el!vena de la gât îi pulsează nebunește.
― Ce simplu este să judeci o carte după copertă, profule! Ești egoist și posesiv, asta nu îmi place. spun furioasă.
― Știu, Sofia, dar să de-a naiba că mi-am făcut mii de gânduri rele! și dă cu pumnul în ușă. Tresar când aud bufnitura din dreptul urechii mele.
Sincer, până acum nu am văzut fața asta a lui, posesivă și geloasă. Este clar un lucru, când bea este alt om. Unul care nu îmi place. Se uită la mine cu o privire care nu îmi place. Încerc să plec de lângă ușă și mă prinde de încheietura mâinii stângi. Mă strânge cu putere și cred că voi avea semn mâine dimineață.
― Dacă ai chef de ceartă cu mine, eu nu am dispoziția necesară să îți ascult aberațiile prostești. țip la el.
― Aberații Sofia? Tu ești a mea și doar a mea! M-am gândit că te sărută și că te atinge. Că te vei culca cu el! nu îmi vine să cred ce îmi aud urechile.
― Gata, țip eu. Mi-a ajuns, îmi trag mâna din strânsoarea lui și țip și eu la el. Nu sunt proprietatea ta, profule! Nu aveți dreptul să îmi comandați ordine după placul vostru! Tu, o ții una și bună cu îmi aparții, amice, sunt stăpână pe corpul meu. Casper, o freacă grija că sunt o adevărată problemă socială, Smith, că sunt un dezastru umblător, duduia de bunica ta, că sunt o prezență nefastă, restul cartierului, că sunt pacostea și zăpăcita cu probleme, dar la dracu, nu v-ați gândit să mă întrebați ce simt și ce mă face să fiu așa răzvratită? Nu, nimeni nu zice nimic, doar judecă și arată cu degetul, iar tu amice, cu crizele tale de gelozie, îmi arată că nu știi să ai încredere într-o persoană. Și nu cred că sunt persoana care să se culce cu cineva din prima clipă când îl vede. ce bine a fost să spun toate astea.
― Sofia, eu am, știi tu că când te-am văzut în brațele puști........
― Evelyn, la naiba, Sofia este la cimitir! Dacă aveai curaj, îmi dădeai mesaj și să mă întrebi, cine este puștiul? Și eu îți spuneam că este un fost coleg și un partener de farse. Dar tu nu, crize de gelozie.
Toți judecă și arată cu degetul, dar nimeni nu te întreabă ce ai de ești așa răzvrătit. Doamne, îmi iubesc bunicul, el este singurul care mă înțelege și mă iubește.
― Iartă-mă iubito, sunt gelos și posesiv. se plânge în fața mea.
― Nu.
Deschid ușa și stau în pragul ușii și mă uit la el, mă privește cu regret, dar dacă mă întreba despre Walter, îi spuneam. Dar sincer nu suport gelozia, nu vreau așa ceva, am trăit destul cu părinții să știu ce despre ce este vorba.
― Iubito, te rog să nu pleci, iartă-mă te rog!
Plec din casa lui și mă abțin cu greu să nu plâng, mi-am jurat mie acum zece ani că nu voi mai plânge dar se pare că nu scap de așa ceva.
VOCÊ ESTÁ LENDO
Evelyn
Humor|| FINALIZATĂ|| ...Mă duc și deschid ușa, în fața ochilor îmi apare capra bătrână de maică-mea toată un zâmbet și albă ca stafia. Un cioroi negru este spânzurat de cotul ei. Îi trântesc ușa în nas și îl strig pe bunicul. ―Bunicule, te caută o capră...
