Evelyn

Capitolul 25

     Mi-am făcut un duș rapid, cobor în bucătărie și îmi prepar rapid o omletă cu cașcaval și o salată de roșii. Am luat micul dejun și cu proful, dar tot mă roade stomacul. Bunicul își face prezența și el, are o față de zici că la călcat expresul. Își toarnă o cană cu cafea și soarbe zgomotos din ea. Îl roade curiozitatea, dar nu știe cum să înceapă.

      ― Hai întreabă, știu că te roade curiozitatea! zic eu.

       ― Ce ai făcut noaptea trecută, unde ai dormit? cum am zis.

        ― Ce am făcut, habar n-am, cu cine am dormit, asta este simplu de prezis, m-am trezit în brațele profului. Am băut așa de multă șampanie că nu mai știu ce am făcut sau zis.

    Își îngustează ochii și pufnește la mine, când dau să deschid gura, o priveliște îmi apare în fața ochilor, că scap furculița cu omletă din mâna. Duduia Miranda, intră în bucătărie îmbrăcată doar cu cămașa bunicului și părul ciufulit.

Ce mama naibii au făcut ăștia noaptea trecută? Orgie sexuală sau rupt patul?

Duduia se îmbujorează când mă vede, nu vreau să fac o gafă așa de dimineață, că bătrânul ma avertizat, mai fac ceva mă trimite la duduie acasă.

Și asta înseamnă din start locuit sub același acoperiș cu proful. Și nu mă prea încântă ideea asta. Beau și ultima înghițitură de suc din pahar. Îmi strâng farfuriile de pe masă și le spăl în chiuvetă, sub stricta privire a bătrânelului pe mine.

Oh, tare mă mănâncă limba să zic ceva, dar îmi musc buza de jos până simt gustul sângelui. După ce așez tot la loc, îmi iau cămașa încadrilată, roșu cu negru pe mine.

― Unde pleci domnișoară? frate curios mai este.

― Să am de unde veni bătrânelule! Tu în loc să te bucuri că o să fiu plecată toată ziua, mă iei la rost. Zi mersi că te las să petreci o zi cu duduia de față. Cu plăcere bătrânelule.

Ies din casă și aștept să vină proful, zău că mi-am stors creierii să aflu ce mama naibii am făcut aseară, dar nu îmi amintesc nimic. Parcă am amnezie temporară.

Sper din tot sufletul ca Sfântul Lucifer, să țină cu mine și să nu îi fi spus că îmi place de el. Dar presimt că nu este așa, mai ales la cum zâmbea dimineață. Ca balena la bancul cu pești, gata să fie devorat.

Mă sprijin de mașină cu spatele și privesc cartierul, duduia Smith se uită la mine cu dispreț din scaunul ei de pe verandă. Mai este un pic și înfloresc florile și din start înseamnă dezastru general.

Cineva îmi pune mâinile la ochi și mă sărută pe gât. Și cum sunt un adevarat dezastru, îi dau un cot în stomac.

― Au zăpăcito, zice proful.

― Așa se întâmplă când mă iei prin surprindere.

― Ești gata să petrecem ziua împreună? tare fericit mai este.

― Mhm, hai Doamne ajută să treci cu bine!

Chicotește la cele auzite și mă ia de mâna. Ne îndreptăm spre mașina lui și îmi deschide ușa. După ce ne-am așezat confortabil în mașină, pornește și se uită la mine cu un zâmbet cât toată Europa.

― Prima oprire la mall! zice el entuziasmat.

― Îmi place la mall!zic eu chicotind.

Câte farse poti face la Mall?

Dă drumul radioului și cântă o melodie lentă, of cât urăsc muzica asta schelalaită. Tot drumul am râs de el, îi ziceam că este un bătrânel care îi place muzica asta care te adoarme.