Evelyn

Capitolul 11

    Soneria anunță sfârșitul orelor și sosirea weekend-ului. Cu totii ne grăbim să plecăm cât mai repede din clasă, dar și din liceu. Îmi pun cărtile în rucsac mă uit după Luis, se pare că prostovanul a plecat înaintea mea. Proful este la catedră și se uită la mine.

          — Evelyn, poti să stai cinci minute? Avem ceva de discutat în legatura cu testul de miercuri. spune el serios și strânge cu putere marginea catredei.

      Test pe dracu, cred ca a dormit prea mult de la atâtea somnifere! Zău că uneori sunt sadică!

         — Da domnule profesor! spun eu plictisită, azi nu am chef de nimic, drept exemplu la ore am fost paralelă și  am dormit.
 
   Așteptăm să plece toți din clasă, mă sprijin de bancă, piciorul drept începe să lovească într-un ritm lent pe podea, pfff, să văd ce are de zis. Sunt sigură că am dat de dracu.
 
  
         — S-a întâmplat ceva în legătură cu testul, sau aveți altceva de zis? întreb eu cu glas ironic și cu o urmă de zâmbet în colțul gurii.

          — Femeie, când dracu mi-ai pus somnifere în cafea? spune el nervos și își scrâșnește maxilarul.

          — Aaa, asta? Este simplu de dedus, când ai intrat în casă și ți-ai luat ochelarii! De ce, nu ați dormit  bine? spun eu și chicotesc.
  
          — Evelyn, mârâie el la mine.
 
          — Eu cred că ai dormit precum un bebeluș, mai ales că la școală ați venit tocmai marți, zic eu și râd mai ceva ca o psihopată.

             — După farsa asta nu cred că vei mai chicoti, zice el tot numai un zâmbet.

        Am dat de dracu, sigur a planuit ceva.

            — Și mă rog, de ce spui asta, întreb eu curioasă și mă ridic în picioare, simt că mă sufoc.

            — Am vorbit cu Charles aseară și i-am zis că ai nevoie de meditatii, ca este posibil sa pici la istorie. spune el tot numai un zâmbet.
 
          — La naiba, te răzbuni pe mine că îți fac zile fripte? întreb și aproape regret că am zis asta.
 
         — Nț, pentru că mă zăpăcesti femeie! vorbește un pic mai tare decât o face în mod normal.

         — Ei nu zău, acum sunt femeie, nu mai sunt adolescentă? Domnule cred aveți  pierderi de memorie! Auzi la el cică îl zăpacesc, off, bărbații și lipsa creierului, spun eu și dau din mâini agitată.

          — Poftim? Ce Dumnezeu vorbești acolo, zice el.

       Mă apropii de el și îi șoptesc.

          — Știți că de la atâta pofta vi se face rău? Știți că nu este etic să sărutați o elevă? A-ți putea rămâne fără job! îl privesc în ochii iar el rămâne fără cuvinte.

    Rumega la cele spuse și se încruntă. Își duce mână prin păr si oftează.

        — Offf Evelyn ce-mi faci tu mie? Azi îmi faci nervii praf, mâine vii si dormi în patul meu. La naiba cu tot! Nu îmi place că te joci cu nervii mei. Este destul de afectat de actele mele

        — Domnule profesor intenția mea nu este să vă cuceresc, este să vă pun materia cenusie la încercare. Și îi fac cu ochiul.

  Soneria telefonului meu îl opreste în momentul în care vrea să îmi zica ceva. Mă încrunt când privesc mesajul și este de la Aaron. L-am sunat câteva zile la rând și nu a răspuns.

  "Sweetie, cât timp mai stai în școală?"

  Poftim, la naiba, acum o fi vreun clarvăzător. Tastez repede un mesaj.