My weakness

Capitolul 4

Perspectiva lui Seo Changbin

  Somnul agitat mi-a fost spulberat de auzul soneriei telefonului. Am deschis ochii deranjat imediat de lumina neobișnuit de puternică care intra pe singurul geam din casă. M-am căutat prin buzunare găsind telefonul și răspund fără să mă uit pe ecran.

–Îmi pare rău pentru azi-noapte. Știu că nu aveai de unde să-l cunoști pe Felix. Faza cu videoclipul este rezolvată, m-am ocupat.

–Vrei ceva Hyunjin? Eram nervos că în ultima perioadă nenorocitul mă suna mult prea des. Dacă îl ai pe minunatul tău Felix ce naiba vrei și de la mine?

–Changbin n-om fi noi prieteni la cataramă, dar avem obiceiuri comune.

–Zi o dată unde vrei să ajungi și lasă vrăjeala asta ieftină. Am mârâit enervat.

–Vin într-o oră să te iau, sigur n-ai mâncat nimic.

–Vai, dar ce grijuliu. N-am nevoie de mila ta. Dacă ai nevoie de substanțe...

–Nu e așa pe bune!

Îmi închise?! Ce dracu făceam și cu ăsta? Îi trimit un mesaj scurt învins de foame și de ideea de a mânca gratis. 
"Ne vedem în 30 de minute în fața barului."

*

–Nici măcar n-ai întârziat. Îmi zise Hyunjin exagerat de sarcastic.

Dau din umeri și intru în mașina lui de fițe fără să-mi pese că nu fusesem punctual. Dupa un drum scurt ajunsesem în fața unui bar cunoscut.

–Pe bune? Eu venisem să mănânc nu să beau..Am zis coborând.

Hyunjin își dădu ochii peste cap fără să zică nimic. În fața clădirii era Seungmin pe care nu-l mai văzusem de ceva vreme și Minho, care bineînțeles, avea o față de înmormântare.

–Ai venit să-ți îneci amarul în alcool? Hannie nu te mai primește înapoi? Îi zic lui Minho ironic.

Mă așteptam să reacționeze așa cum face mereu, însă în schimb doar se întoarse cu spatele intrând.

Barul era foarte aglomerat cu greu am găsit o masă liberă. Mi-era o foame de lup așa că am comandat jumătate de meniu. Hyunjin plătea așa că trebuia să profit.

*

Deja era târziu, trebuia să mă întorc și să mă pregătesc de o altă noapte în jigodia aia de club. Când îmi ridic privirea din telefon constat că la masă era doar Seungmin care adormise cu capul pe masă, probabil de la prea mult alcool. Nu era stilul lui așa că am presupus că avea poate ceva probleme.

Ies din bar și aud niște strigăte. Mă apropii de sursa gălăgiei și îmi dau seama șocat că una dintre peroanele implicate în cearta monstru era chiar blondul și firavul Felix.

–Unde e? Țipă unul dintre ei în timp ce-l apucă de guler pe Felix.

  Blondul nu a reacționat în vreun fel fapt ce-l enervă pe bărbatul solid din fața lui. Matahala îi zâmbi crud în timp ce pumnul lui greu se năpusti asupra feței și apoi stomacului lui. Felix căzu în genunchi icnind de durere. M-am apropiat și l-am lovit puternic pe bărbat în moalele capului. Am avut noroc, căzu din prima probabil mult prea amețit de la alcool.

–Felix? Mă apropi de corpul lui slăbuț.  Îl ating pe umăr simțind cum tresare sub atingerea mea. Cum de ești tu implicat mereu în situați din astea? Întreb nervos trecându-mi mâna după mijlocul lui încercat să-l ridic.

  Era mult prea ușor pentru un băiat de vârsta lui. Văzând că-și pierde echilibrul îl ridic în brațe lipindu-l de pieptul meu pentru mai multă stabilitate. Ce naiba aveam să fac cu el? Habar n-aveam unde stă și dacă avea cine să aibă grija de el. La naiba nici măcar nu aveam mașină să mă pot întoarce acasă.

  Îl las încet jos simțind cum iar tresare suspinând profund. Cât de fragil era? Îmi întorc privirea către el și îl apelez pe Hyunjin. Îmi intră direct căsuța așa că nu am mai insistat. Îl privesc mai bine pe blond observându-i acum gâtul acoperit de o vânătaie movulie. Ating ușor zona încercând să-mi dau seama dacă era gravă. Felix tresaltă și mă prinde de mâna strâns deschizând ochii.