Pentru Changbin nimic nu mai contează. Viața brunetului devine un joc de noroc unde ultimul rămas câștigă. Singurul lucru pe care și-l mai dorește e să reușească să evadeze din lumea care îi provoca atâta durere. Cine s-ar fi gândit că evadarea lui...
Am deschis ochii trezit de lumina enervantă care-și făcea loc prin fereastra micuță. Dormisem toată noaptea fără vise și fără să mă trezesc în somn. Felix dormea, părea să stea într-o poziție foarte incomodă. Încă eram în poala lui așa că m-am ridicat și l-am așezat încet la loc pe pernă. M-am așezat lângă el. Nu mai era palid, ba chiar fața lui căpătă o nuanță rozalie. Gura îi era ușor deschisă, buzele pline mișcându-se inteligibil. Vorbea în somn? Claia de păr blond îi era ciufulită încadrându-i fața micuță într-un mod adorabil. Am întins mâna neputând rezista nevoii de-ai atinge fața, însă mă opresc când doi ochi căprui și goi mă surprind. Dau să mă retrag când îmi apucă mâna și o așeză pe obrazul lui delicat și fierbinte. Își închide ochii la loc relaxându-și mâna care mă ținea pe fața lui. Mi-am tras mâna sperând că nu o să-și amintească de episodul ăsta când se va trezi. M-am ridicat din pat deja iritat gândindu-mă că trebuia să merg iar la bar.
*
Altă noapte nenorocită în barul ăla infect. Așteptam un client destul de important după cum îmi spusese Jeong, proprietarul barului. Cineva se apropie de mine și îmi smulse țigara aprinsă din mână înainte să o pot termina. O aruncă pe jos apoi o calcă cu piciorul. Mi-am ridicat privirea și am observat un om destul de învârstă îmbrăcat la patru ace.
–Domnule, aici nu se fumează!
Am zâmbit obraznic. Nu se fuma? Eram în parcarea subterană a barului. Aici unde se întâmplau de-obicei tranzacțiile.
–Da, bine! Zic eu pe un ton care semăna cu a unui copil căruia îi iei acadeaua.
–Aș vrea să vă conduc la mașina clientului meu dacă mă puteți acompania, desigur.
–Clientul tau? Din câte știu eu sunt vânzătorul...spun ușor confuz.
Îmi zâmbi și se întoarse făcându-mi semn să-l urmez. Am dat din umeri și l-am urmat până la o mașină neagră cu gemuri fumurii. Bărbatul învârstă deschise portiera din spate din care ieși o femeie puțin mai tânără decât bărbatul.
–Vrei te rog să urci? Ar fi mai prudent să discutam înăuntru.
–Dumneavoastră sunteți clientul meu? Întreb derutat fiind prima dată când mă confruntam cu astfel de situați.
–Te rog să intrii! Nu am de gând să te răpesc sau să-ți fac rău. Zise femeia cu un zâmbet cald pe față.
Am dat din cap aprobator și am urcat după ea.
–Bine, acum că nu ne poate auzi nimeni trebuie să discutăm.
–Să discutăm? Am venit aici pentru altceva...
–Changbin, știu de ce ești aici, eu am solicitat să mă întâlnesc cu tine.
–Oh..
–Însă nu am nevoie de ce îmi oferi tu. Uite care e situația, știu cu ce te ocupi și nu aș avea nimic împotriva ta, e viața ta, însă când e vorba și de viața mea chiar trebuie să mă implic. Am tăcut ascultând-o. Știam unde bate, însă nu voiam să o întrerup. Îmi cunosc foarte bine fiul, Changbin!Chiar dacă nu am suficient timp pe care să-l petrec cu el. Nu mă interesează cum a început treaba asta, însă vreau să știu cum se termină.
–Nu știu cine este fiul dumneavoastră...
–Hyunjin îți sună cunoscut? Am dat din cap. E destul de simplu, vreau să-mi lași fiul în pace.
–Eu nu îi fac nimic..
–Nu fi obraznic, te rog! Înțeleg că din asta trăiești și pot să-ți asigur cheltuielile pentru toată viața dacă faci cum îți spun eu.
–Doamnă, eu vă las plodul în pace, dar asta nu vă garantează că el va renunța. Nu sunt singurul care se ocupă cu așa ceva.
–Am eu grijă ca el să nu mai pună mâna pe nimic. Deci..ne-am înțeles?
Am dat din cap scurt. Ea îi făcu semn bărbatului care era acum pe scaunul șoferului, acesta îi îmână un plic alb.
–Asta ar trebui să ajungă.
Mi-a dat plicul în mâna, însă l-am aruncat în poala femeii. Am dat să ies, însă portiera era blocată.
–Changbin, nu fi absurd! Cu banii ăștia poți și tu să o iei de la capăt așa cum și Hyunjin o va face.
–Nu am avut niciodată intenția să-ți nenorocesc fiul. Nu am nevoie de bani, atâta timp cât nici el nu o să mă caute am să dispar. Acum lăsați-mă să plec!
–Te rog să-i primești, nu vreau să rămân cu tine pe conștiință. Dacă ai nevoie de ceva te rog să mă suni pe plic ai numărul meu.
Eram atât de șocat încât nu am reacționat în timp ce femeia îmi pusese din nou plicul în mâna și îi făcu semn șoferului să deschidă portiera.
Am luat plicul și l-am întors pe partea în care era scris un număr pe el. Am rupt partea respectivă și am ieșit din mașină.
Ce naiba tocmai se întâmplase? Părăsesc parcarea mergând spre bar când dau nas în nas fix cu Hyunjin.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
(Doar găseștețe pe cineva care se uită la tine cum se uită Felix la Changbin. Scuze, nu m-am putut abține din a face precizarea asta..😬)
