Alien?

Roșu

Mă simt atât de străină în lumea asta. Parcă nimic nu mai e cum a fost. Vara s-a terminat și acum începe școala. Urmează clasa a 12-a, și presimt mult stres.

Nu am realizat mai nimic cu aeroclubul. Și nici nu cred că voi mai continua. Risipă de timp.

Ajung la colegiul unde studiez și mă pun în bancă. Ce repede a trecut vara asta, îmi tot repet în minte. Lângă mine se așează prietena mea și începe să îmi povestească pe unde a fost vacanța asta.

Mă simt moleșită. E cald în clasă. Ma duc pe hol și privesc curtea colegiului. E așa luminoasă. Deodată observ o lăcustă pe pervazul geamului. Ma uit în jur, nu mai era nimeni. Holul e gol.

Rose: Ce cauți aici mică ființă? Și tu ești pierdută ca mine?

O iau cu grijă și deschid geamul, la care ea îmi sare din mâini și geamul se trântește de mine.

Rose: Ah! Insectă nenoricită!

Noah: Hey Rose, ce faci? Vei raci cu geamul deschis.

Rose: Noah! Cât mi-ai lipsit! Nu... eu doar încercam să... nu mai contează!

Noah: Sper ca ești bine Rose.

Rose: Sunt bine, chiar foarte bine să te văd.

Noah: Ma bucur enorm! Ce-ar fi să-mi povestești ce ai mai făcut vara asta, cât nu ne-am văzut.

Și încep să îi poveste toată vara mea haotică. Noah e prietenul meu din copilărie. Am o grămadă de amintiri cu el. Mereu a fost acolo pentru mine.

Intru în clasă și colega mea îmi zâmbește ciudat.

Flower: E noul tău iubit?

Rose: Ce? Ce tot vorbești! E prietenul meu din copilărie!

Flower: Mie nu mi-ai zis nimic de el.

Cred ca uitasem. Sau pur și simplu nu aveam încredere în Flower. Oricum, știu că Noah mi-a fost de multe ori alături și voi fi fericită de acum să-l văd prin liceu.

După ore, Noah mă însoțește spre stația de autobuz. Îmi povestește despre aventurile lui, despre cum și-a petrecut vară la țară, prin lanurile de grâu.

Rose: Și cum de ai ajuns în colegiul meu?

Noah: M-am mutat în orașul tău Rose, să fiu mai aproape de tine, să pot să am grijă de prietena mea.

Fața mi se luminează și simt nevoia să îl strâng în brațe.

Rose: Aww, Noah! Dar nu trebuia să pleci de acolo pentru mine...

Noah: Nu te teme, nu tu m-ai influențat. Am hotărât că o schimbare mi-ai prinde bine.

Rose: Uite și autobuzul meu, ne vedem mâine Noah!

Noah: Sigur Rose! O zi bună!

Mă uitam ca un cățel cu ochii mari spre Noah, îndepărtându-mă de el. E singurul prieten care mi-a mai rămas după cele întâmplate. Când îmi întorc capul o văd pe Sally pe alt scaun, singură.

***

Sally: Ești sigură că vrei să fii prietena mea? Nu vreau să îți fie rușine cu mine...

Rose: Simt că ești persoana potrivită. Ne vom înțelege! Și când vom crește vom merge cu autobuzul împreună la școală! Și vom vorbi despre băieți și multe altele!

Sally: Abia aștept Rose!

Dar timpul trecu, și deși arătam la fel, ceva s-a schimbat. Prietena mea Sally nu mai era la fel ca înainte. A început să se îndrăgostească de băieți, și eram fericită pentru ea, dar am trecut pe locul doi, după trei... după nu știam dacă mai sunt prietena ei sau nu.

Noi care ne vedeam zi după zi, acum nu-mi mai răspundea nici la mesaje. Într-o zi am văzut-o trecând pe strada mea și am întrebat-o, ce s-a întâmplat cu prietenia noastră, dar a întors capul și mi-a aruncat o privire scârbită.

Sally: Te-ai schimbat! Nu mai vrei să ieși cu mine. Stai toată ziua în casă și mereu ești ocupată!

Rose: Dar Sally, anul asta dau examenul pentru a intra la Colegiu la care îmi doresc! Însă îmi pot face timp pentru tine!

Sally: Nici dacă te-aș pupa în cur nu mi-ai acorda atenție.

În ziua aia am plâns, am plâns ca și cum mi-am pierdut mințile. Atâta suflet pus într-un om și atâta de tare mă doare.

Nu ieșisem din casă de câteva săptămâni și în mintea mea erau doar gânduri negre. Atunci l-am cunoscut pe Noah. Am fost cu părinții într-un alt oraș și îi așteptam într-un parc când un băiat se așeză lângă mine.

Noah: Bună, e liber?

Rose: Da...

Noah: Eu sunt Noah, apropo. Locuiesc prin zonă și cunosc mai toată lumea de aici. Ești nouă sau ceva?

Rose: Nu chiar. E prima dată când vin aici. Îi aștept doar pe ai mei, nu voi sta mult.

Noah: Poți rămâne aici pentru totdeauna, e un loc atât de frumos și liniștit încât lumea ar trebui să afle de el.

Rose: Chiar aș avea nevoie de puțină liniște acum.

Noah: Dar ce ai pățit?

Rose: E o poveste lungă. Și până la urmă de ce i-ar păsa unui străin de asta?

Noah: Dacă vrei, îți dau numărul meu și mai vorbim. Ți-ar prinde bine un tratament terapeutic și se întâmplă ca eu să fiu unul dintre cei mai buni doctori din lume!

Rose: Ești amuzant Noah, dacă nu te deranjează...

Și așa am început să vorbim și după să ne cunoaștem mai bine. Și după 4 ani, încă e aici. Nu m-a dezamăgit o dată. Poate unele lucruri rele se întâmplă cu un scop. Acum m-am maturizat puțin.

***

Sally, în tricoul ei roșu, se uită în telefon o vreme și apoi adormi. Eu am făcut la fel.