Alien?

Violet

Și cum vom reuși să îl învingem pe Deckard dacă ne certăm atât? Calvin are concepții atât de diferite față de noi oamenii, parcă noi am fi cei răi acum...

Și mi-a spus că și eu pot fi manipulată ușor? Dar ce sunt, o jucărie?

Adică... m-am îndrăgostit de el, așa că, poate chiar sunt ușor de manipulat...

Și acum câteva luni zburam în aer și eram fericită. Iar după totul s-a terminat. Și după am revenit la școală și mi-am revăzut prietenii, și eram așa fericită. Și acum totul s-a terminat. Și acum m-am îndrăgostit... de un extraterestru...

Adică aș putea să-l uit pe Calvin. Aș putea să îi cer să îmi facă asta. Să am o viață normala, ca la început. Nu cred că aș fi fericita cu el oricum. Atunci ce mai aștept?

Calvin ieși din mintea lui Rose trist. Dar acum știa ce să facă. Se întoarse către ea și o cuprinse în brațe încet. Era ultima dată când avea să o simtă așa aproape și cald. Apoi își puse mâna pe fruntea ei și o energie albastră plutea în jurul ei. Îi ștergea amintirile cu el.

Calvin: Totul se va termina curând Rose... a șoptit el.

A pătruns ușor în mintea ei, în amintirea unde s-au cunoscut...

Noah: Bună, eu sunt Noah-

Calvin: Șters.

Apoi amintirile celelalte, până a ajuns la cele actuale.

Rose: Atunci ce mai aștept? Ar putea să îmi șteargă chiar acum amintirile, dar ceva mă leagă de el. Îmi amintesc atunci când... când... nu-mi mai amintesc nimic!

Rose tresări din somn și se trezi speriată neștiind unde e. Apoi simți niște brațe în jurul ei.

Calvin: Ești bine?

Rose: Nu! Nu-mi mai aduc aminte câteva chestii... când te-am cunoscut. Cum pot uita asta? Ce e cu mine? Mi-ai făcut ceva?

Calvin: Ți-am șters câteva amintiri...

Rose: Să faci loc altora în care mă enervezi?

Calvin: Dacă nu te trezeai acum uitai de tot...

Rose: De ce ai încercat să îmi ștergi amintirile cu tine?

Calvin: Îți pot auzi gândurile! Am auzit asta așa că am zis să îți fac o favoare.

Rose: Nu-mi mai asculta gândurile! Sunt gânduri de oameni. Așa reacționăm la furie, fără să gândim limpede. După m-am calmat și m-am gândit că nu aș vrea să ma reîntorc la viața mea dinainte. Cu amintiri sau fără, eu tot te voi iubi...

Calvin: Înțeleg acum. Îmi pare rău. Eu nu prea simt ceea ce spun.

Rose: Nu mai țin minte când ne-am cunoscut, dar locul ăsta e perfect pentru un nou început.

Calvin: Heh, poate că ai dreptate.

Atunci am simțit nevoia să îl sărut pe Calvin. Buzele lui păreau atât de fine și plăcute și mirosea a liliac violet. M-a tras apoi înspre brațele lui și m-a cuprins romantic. Sunt sigură că sarutările lui sunt de pe altă planetă, așa că mi-am ridicat privirea spre el, și el m-a cuprins de mâini.

Calvin: Ce mâini fine ai Rose.

Rose: Eh, mai puțin aici unde m-a mușcat extraterestrul ăla idiot!

Calvin: Ce Rose? tresari el.

Calvin: Când m-ai tras afară din clasă. M-a mușcat.

Calvin: Rose, ascultă-mă te rog cu calm. În primul rând nu te gândi la locul unde suntem.

Rose: Ahhh! Acum îmi e imposibil! Nu te gândi, nu te gândi, nu te gândi, nu te gândi -

Calvin: Gândește-te la alt loc, uite, e zăpadă aici. Suntem la o cabană de la Polul Nord!

Rose: Da! E frig, bate vântul!

Calvin: Și sper că până acum nu ți-au citit gândurile.

Rose: Stai Calvin, vrei să spui ca și ei pot să îmi intre în amintiri?

Calvin: Da! La naiba!

Rose: Și de ce nu au făcut asta până acum? De ce nu m-au controlat ca pe restul elevilor?

Deckard: Ca să ajungem la voi! spuse o voce din întuneric.

Deckard și restul extratereștrilor ieșiseră din ascunzători încet, urmărindu-i pe cei doi. Calvin o prinse pe Rose strâns de mână. A început să tremure neștiind ce să facă. Era înconjurat de extratereștrii și nu avea pe unde pleca. Pe lângă asta o pune și pe Rose în pericol.

Deckard: Îți ofer o unică opțiune Calvin, și cred că e și cea mai bună. Te predai și totul revine la normal. Nu-i fac nimic frumoasei pământene pe care o protejezi și ne întoarcem acasă bine!

Calvin: Deckard, nu știu cum am ajuns aici, dar nu vreau să plec înapoi!

Deckard: Cine a zis că pleci înapoi pe planeta noastră? Singurul loc unde te-aș duce e pe soare. Am încercat să mă trântesc cu OZN-ul în tine și am crezut că orbita pământului va fi suficient de puternică să te ucidă, dar a trebuit tu să supraviețuiești! Și să îți localizeze ai tai nava spațială. Am câteva ore la dispoziție să te ucid, de altfel vor afla că e vina mea!

Calvin: Dar eram prieteni Deckard! Nu ți-am greșit cu nimic!

Deckard: Din cauza ta am fost mereu pe locul doi! Tatăl meu m-a comparat mereu cu tine. Cum voi, extratereștrii nordici, sunteți așa inteligenți, iar noi buni de nimic. Dar eu m-am axat pe armata mea de soldați. I-am antrenat o viață să ucidă. Au o viteză extraordinară, deci nu te sfătuiesc să încerci ceva. Doar vino cu mine. Și îți zic de pe acum că dacă mă refuzi, pe ea o omor prima. Unul dintre extratereștrii mei a mușcat-o și pot să o fac să creadă că tu ești tipul rău. Pot să ți-o iau Calvin, de fapt...