Alien?

Albastru Marin

   Aveam ora de psihologie și profa ne-a pus să facem un joc. Ne-a dat un caz și noi trebuia să găsim toate indiciile pentru e descoperi cine era criminalul.

  Aveam câțiva suspecți, dintre care un om care era îmbrăcat într-un costum albastru marin, o brichetă și niște amprente. Punând cap la cap toate indiciile, am ajuns la o concluzie.

Rose: Gata! Mi-am dat seama cine e criminalul! spun ținând bricheta în mână.

Flower: Ei da, nu ți-ai dat seama de nimic! Avem prea puține indicii!

Will: Las-o pe detectivă să explice!

Rose: Ascultați-mă... pentru început-

   Dar m-am oprit când am auzit soneria și elevii strigând sperați și panicați: extratereștrii. Nu știam dacă e o farsă sau realitate. După cerul s-a întunecat. Flower a deschis ușa și niște ființe negre au început să alerge înspre ea. A trântit ușa și am început cu toții să o baricadăm.

   Pot spune că eram speriată, dar nu știam nimic despre extratereștrii. Poate de fapt erau pașnici.

   Mă uitam pe fereastră să văd o cale de scăpare, dar de la etajul 3 nu prea ai multe posibilități. Deodată cineva bate disperat în ușa noastră și o voce cunoscută ne spune să o deschidem. Flower și restul s-au lăsat ușor și au deschis ușa. Înăuntru intră grăbit George, șeful consiliului de elevi. Cu el au venit încă vreo trei elevi pe care îi știu din vedere. Începe să ne mulțumească. Atunci observ că toți patru au niște mușcături pe gât.

   M-am gândit repede ce să fac. Să le spun tuturor să fugă? Ar dura prea mult până să realizeze. Iar ușa încă mai era puțin deschisă.

Rose: George, cât mă bucur să te văd! Sunt extratereștri afară, știai? spun apropiindu-mă de el.

George: Da, am venit aici să mă ascund și eu. Suntem în siguranță aici.

Rose: Da, haide să baricadăm ușa!

   Cei trei elevi au început să mă asculte, dar eu deschid ușa și dau să fug pe ea când unul din ei mă prinde de haină și mă trage înăuntru.

Rose: Dă-mi drumul extraterestrule!

Flower: Rose, ești dusă? Unde pleci! Stai aici!

Rose: Nu sunt oameni adevărați Flower! Sunt extratereștrii!

   Atunci George vine și el înspre mine, iar ochii lui se schimbă în negru. Începe să mă tragă înăuntru după ei, dar cineva mă prinde de mână. În ultima secundă extraterestrul acela își înfige colții în mâna mea.

   Afară mă trage Noah și deși nu la el mă așteptam, sunt fericită să îl revăd. Poate extratereștrii i-au mâncat prietena și în sfârșit e al meu.

   Fugim nebunește pe scări spre parter, dar de jos vin mai mulți elevi. Habar nu avem dacă sunt sau nu extratereștri, așa că o luăm spre aripa dreaptă a colegiului. Ajungem însă la finalul holului și încă eram foarte sus. Din spate veneau elevi care aveau aceleași semne, deci erau extratereștri. Nu știam ce să fac, dar Noah da. A deschis geamul și m-a tras după el.

   Am alunecat de pe acoperiș până la marginea școlii. Apoi am căzut în niște tufișuri. Pe jos era plin de alți extratereștri negrii. Am început să fugim spre spatele clădirii și așa am ajuns în sala de sport, ascunși în camera cu echipamente.

Rose: Noah!

Noah: Scuze că te-am tras așa după mine, dar nu puteam să te las acolo. Ești prietena mea până la urmă, chiar dacă mă urăști...