Alien?

Roz

  Undeva, într-un loc pământean...

Deckard: Bună Rose, sunt Deckard.

Rose: Ce nume ciudat, bună!

Deckard: Să știi ca te iubesc foarte mult, mi-a plăcut de tine de foarte mult timp.

Rose: Aww serios? Și mie!

Deckard: Dar să ai grijă la omul pe nume Calvin. Îl urăști!

Rose: Îl urăsc!

***

Calvin: Rose! Trezește-te! Nu-l lăsa să te controleze! Ești mai puternică de atât!

Deckard: Ador să mă distrez așa cu tine!

Calvin: Vin cu tine! Doar te rog las-o! Oprește-te!

Deckard: Bine, și așa am terminat.

Calvin: Rose! Ești bine?

Rose: TE URĂSC! a spus sărind peste mine și începând să mă pălmuiască. Apoi s-a ridicat și s-a dus către Deckard de parcă îl cunoștea de o viață.

Calvin: Ce i-ai făcut? Mi-ai spus că nu îi faci nimic!

Deckard: Nu-i fac! Ea a venit la mine. Și mai mult de atât, mă iubește, nu-i așa?

Rose: Te iubesc enorm scumpul meu! Ia-mă în brațe! Te iubesc numai pe tine!

   Deckard o ridică în brațele lui negre și lipicioase. De pe fața lui se prelingea o mâzgă neagră. Ea îl cuprinse de după gât și el mă privea satisfăcut. M-am simțit sfâșiat.

Deckard: Acum să termin și cu tine, extratereștrilor-

   Dar înainte să termine fraza începu să se zbată nebunește și să țipe atât de ascuțit încât porni alarmele din Zona 51. Rose fu aruncată de mișcările lui incontrolabile, dar Calvin o prinse la timp.

Calvin: Ce ai făcut?

Rose: Fugi Calvin! Fugi!

   Pe ușă intrară o grămadă de oameni înarmați și au început să împuște extratereștrii care îi sfâșiau unul câte unul. Calvin și Rose treceau prin pereți, dar pe urmele lor se ținea Deckard, cu fața puțin arsă de la bricheta lui Rose.

Calvin: Rose, focul tău poate face o scânteie?

Rose: Da Calvin, de ce?

Calvin: Am OZN-ul la mine, dacă reușești să aprinzi lichidul din cabină am putea pleca. Doar e tot o sursa de căldură.

Rose: Cu el pe urmele noastre nu prea pot face multe.

Calvin: Ma ocup eu de el, știi să conduci un OZN?

Rose: Ămm...

Calvin: Te descurci tu, ești fată deșteaptă! Acum ia brățară asta și rupe OZN-ul de pe ea după care aruncă-l în aer! Vin după tine în două minute!

   Calvin a lăsat-o pe Rose departe de Zona 51, după care s-a întors după Deckard.

Calvin: Armata ta este distrusă de oameni!

Deckard: I-am învățat să ucidă! Nu îmi fac griji! Ar trebui să îți faci griji pentru tine...

Calvin: Heh, ai vrea tu. Ești mai puternic fizic, nu și psihic...

   Rose rupse micul OZN și îl aruncă. Deodată dita mai mașinăria se izbi de pământ, aproape zdrobind-o.

Rose: Nu mi-a zis că e așa mare! Pe unde e ușa? Cum ajung eu sus? Uof Calvin, dacă mai trăim după asta te bat de te refuză 5 spitale intergalactice!

   M-am urcat pe mașinărie și am deschis ușița ce ducea înăuntru. Era destul de spațios, dar cam dezordonat. Apoi văd în mijloc o cutie metalică cu un lichid roz. Dau să o aprind, dar bricheta mea e pe terminate.

Rose: Nu acum! Nu mă lăsa!

   Deckard îl trânti pe Calvin de pământ cu tentaculele sale lungi și negre. De pe mâna i se desprinse un ceas, care îi menținea forma umană.

Deckard: Ți-ai pierdut aparatul și acum ești extraterestru din nou? Oh, ce păcat! Tu și invențiile tale! Mereu te-am urât!

Calvin: Puteai să îmi spui de la început. Poate acum nu mai ajungeam aici.

Deckard: Aveam nevoie de momentul potrivit să te ucid. Dar de data asta nu-l voi mai rata!

   Deckard îl sugruma pe Calvin când un laser din cer ajunge pe tentaculele lui și se dă înapoi.

Calvin: Asta e fata mea! zise el sărind pe OZN și intrând repede înăuntru.

Deckard: Vrei cursă cu OZN-ul? Am și eu unul! spuse urcându-se în al lui.

Calvin: Rose închide ochii!

Rose: De ce? spune ascultându-l.

Calvin: Pentru că sunt gol. Nu cred că vrei să vezi un extraterestru gol.

   Dar Rose a deschis ochii. A văzut doar pe cineva verde pe scaunul din față al OZN-ului. A dat să se apropie dar acesta a decolat rapid și a început să zboare cu o viteza uluitoare în afara orbitei și o dezechilibră.

Calvin: Ține-te bine!

   Rose se prinse de o manetă și o ținea de parcă era unica ei salvare. Deckard încă se ținea după ei, furios. Dar ce uitase el era că OZN-ul lui Calvin a fost creat de un om de știință, nu de un soldat ca Deckard, și avea câteva chestii în plus. Așa că, apăsând o manetă, viteza lor se triplă și curând au ieșit din orbită pământului și din Galaxia lui.

Rose: Uhh... nu mă simt prea bine...

Calvin: Rose, încă ai mușcătura și nu îmi permit să ne găsească din nou, așa că te rog să nu te superi pe mine.

   Rose era amețita de la călătorie. Vedea totul în ceață și tot ce putu identifica era o siluetă verde care se apropie de ea. Calvin o puse să miroase niște praf roz din plante de pe planeta lui și ea adormi.