Alien?

Metalic

Calvin: Ahh... unde sunt...

Davin: Nu recunoști laboratorul nostru?

Calvin: Tată, ce te-a apucat? Ce îmi faci?

Davin: Nu voi tolera ca fiul meu să se îndrăgostească de o pământeană! Specia noastră nu dezvoltă sentimente! Specia noastră este inteligentă! Superioara! Specia noastră este-

Calvin: Proastă! Și știi asta tată! Din vina noastră nu mai suntem prieteni cu pământenii!

Davin: Ce-ai spus Calvin? Din vina noastră? Ai cunoscut o muritoare și acum crezi că știi tot pământul? Tu nu vezi că ești încă incapabil să gândești de unul singur? Ești ușor de manipulat și naiv!

Calvin: Se pare că sunt, având în vedere că m-am întors înapoi acasă, la părinții mei!

Davin: Da. Dar nu e nimic. Te rezolv eu Calvin. Vei uita și de Pământ și de oameni.

Calvin: Dă-mi drumul tată! Nu vrei să îmi faci asta! Sunt fiul tău!

Davin: Nu mai ești de când te-ai îndrăgostit de muritoarea aia. Ți-a luat mințile!

Calvin: Poate vrei să spui că mi-a deschis mintea. Mi-a arătat că nu toți oamenii sunt răi, și nu toți extratereștrii sunt buni...

Davin: Vorbește Calvin, curând vei redeveni fiul meu mult iubit, care nu-mi răspunde așa.

Calvin: Tată, nu ai curaj să îmi faci asta...

   Dar Davin se duse spre masa de laborator și lua o cască cu multe fire magnetice. A pus-o pe capul lui Calvin, după care s-a dus la calculator.

Davin: Nu va dura mult, fiule.

Calvin: NU! TATĂ! TE ROG NU FĂ ASTA! VOI UITA DE ROSE! VOI UITA DE TOT!

Davin: Stai calm Calvin, totul va fi mai bine după, crede-mă. Nu te zbate, te rog, sau te va durea.

Calvin: NU MĂ VOI OPRI PÂNĂ NU O VOI GĂSI! NIMIC NU MĂ POATE OPRI!

Davin: Așa e Calvin, doar eu.

   Și unde electrice au pornit din mașinăria lui Davin, ajungând la creierul extraterestru al lui Calvin. Începu să tremure și să strângă din dinți. Ochii lui deveneau metalici și prăfuiți. Totul era controlat, în perfectă ordine. Dar nimic nu e perfect în acest Univers, peste tot există o mică eroare, iar Rose era una.

   De sub podeaua laboratorului ieși ea, încet prin spatele lui Davin. Și cu toate că extratereștrii au un al 6-lea simț, Davin a reacționat târziu, pe când Rose sări la gâtul lui. Acesta căzu pe placa de {control} și unul dintre butoane i-a eliberat mâinile lui Calvin. Era încă incapabil să își dea casca jos din cauza șocului, care încă îi ștergea amintirile.

   Rose se repezi către ușa din laborator care ducea spre camera de experient, dar avea un cod și nu-l știa. Nici Davin nu s-a oprit aici. A luat un aparat care imobiliza persoana pe care se folosea și se apropie de Rose furios. Ea încerca disperată să găsească combinația pentru ușă.

  Dar cand să ajungă în dreptul ei, Davin a fost ridicat de cineva și trântit de geamul laboratorului care despărțea cele două camere.

Korben: Fugi Rose! Salvează-l pe Calvin!

   Fata își făcu loc printre cioburile de sticlă și s-a dus la Calvin, care stătea încă pe masa de laborator. Davin, căzut pe jos, o prinse de picior, dar Korben sări peste el și a început să îl bată.

Korben: Asta-i ceva de la noi, de pe pământ! zise lipindu-i doi pumni de ceafă.

Rose: Calvin! zise scoțându-i casca afurisita.