Alien?

Albastru

Ben: Soția mea a murit acum 5 ani. Am rămas doar eu cu Betty. Nu am reușit să îmi găsesc nimic de muncă, cine angajează un om al străzii?

Calvin: Înțeleg. Dar nici tu nu prea faci eforturi. Casa asta e îngrozitoare.

Ben: Nu am bani!

Calvin: Ai nevoie de bani să mături în casă?

Ben: Mh... mormăi el.

Calvin: Hai, ajută-mă să facem curat!

Betty: Bună dimineața băiatul cu mâncarea!

Calvin: Te-ai trezit micuțo?

Ben: Betty, nu e frumos să îi spui așa. Cum te cheamă?

Calvin: Spuneți-mi doar băiatul cu mâncarea.

Ben: Unde e casa ta?

Calvin: La mii și mii de kilometri distanță...

Ben: Și ce cauți aici?

Calvin: Nici eu nu știu. Nu îmi amintesc nimic și încerc să aflu ce s-a întâmplat.

Ben: Poate ai avut un accident. Care e primul lucru pe care ți-l amintești acum?

Calvin: Ca ar trebui să facem curat. Hai să lăsăm viața mea și să curățăm odată casa asta!

Calvin i-a ajutat pe cei doi și casa arăta un pic mai bine. Era cel puțin mai curată. Ben se posomorî însă la final.

Calvin: Ce mai e acum?

Ben: E o noua zi și nu știu cum voi face rost de mâncare, haine și altele. Nici nu știi ce greu e iarna.

Calvin: Haide cu mine Ben, la o plimbare.

Mergând pe drumurile din oraș, Calvin se uită la magazinele din jur.

Calvin: Ce meserie ți-ai dori să ai?

Ben: Orice! Numai să fac ceva care să îmi asigure mie, si fetiței mele cele necesare.

Calvin se opri în fața unei brutării. Intră pentru câteva secunde și după ieși afară.

Calvin: Au spus ca au nevoie de un angajat! Ce noroc nu?

Ben: Păi arăt ca... un cerșetor... cum de...

Calvin: Doar intră și vezi. Ai de gând să stai așa toată viața sau sa încerci să faci ceva?

Ben intră înăuntru, iar vânzătorul l-a primit fericit.

Max: Uite cine e noul meu angajat. Dar ce sunt cu hainele alea? Du-te și schimba-te în uniforma de munca.

Ben: Imediat! Stai puțin, și ieși afară să-i mulțumească lui Calvin, dar el nu mai era aici.

Calvin: Betty, ce mai faci?

Betty: Sunt fericita că ne ajuți și ești asa bun cu noi. Dar nu ma simt prea bine, cred că am răcit...

Calvin: Uite, închide ochii și lasă-mă să îți pun mâine pe frunte. Nu te speria bine?

Betty: Bine...

Calvin și-a pus mâinile pe fruntea lui Betty și o lumină albastră a apărut în jurul ei. Betty a simțit apoi un fior în tot corpul și o liniște profundă. Curând se simți mai bine.

Betty stătea în brațele lui Calvin, care o mângâia pe păr. Seara veni și Ben acasă, cu o pungă plină de produse.

Calvin: Cineva a adus mâncare.

Ben: Da, am primit o parte din bani și am luat mâncare Betty! Avem mâncare!

Betty: Yay! Hai, mănâncă cu noi! și mă trage de mână.

Calvin: E pentru tine Betty.

Ben: Ei haide, fără tine nu aveam acum nimic. Îmi pare rău că te-am atacat atunci... nu mi-am dorit să rănesc pe nimeni...

Calvin: E în regulă, voiam să vă spun că nu știu cât mai pot sta. Mi-aș dori să aflu ce s-a întâmplat cu mine și trebuie să continui să merg.

Betty: Adică nu vei rămâne cu noi? Ce ne vom face după? Nu ne părăsi!

Calvin: Îmi pare rău Betty, dar trebuie să plec. Și nu te teme, tatăl tău va avea grijă de tine.

Betty plecă supărată în camera ei. Ben mă cuprinse de după umăr și îmi spuse:

Ben: Când vrei să pleci ești liber. Și dacă te pot ajuta cu ceva, spune-mi.

Calvin: Spune-mi mai multe despre tine Ben.

Ben: Ce să îți spun... am fost un copil bine crescut. Tatăl meu murise când aveam doar 6 ani și am rămas cu mama. După, la colegiu am cunoscut-o pe Maya, de care m-am îndrăgostit -

Calvin: Și de ce te-ai îndrăgostit?

Ben: De ce? Heh. Cred că nu te-ai îndrăgostit de nimeni încă. Câți ani ai?

Calvin: Ăăm...

Ben: Nu contează, pari tânăr oricum. Cam așa eram eu când eram la colegiu. Și am avut mulți prieteni. Mă înțelegeam cu toți, însă când am văzut-o pe Maya am simțit că e perfectă pentru mine și am făcut orice să o am.

Calvin: Orice?

Ben: Da, dar nu trebuie să forțezi pe nimeni. Dacă cineva te iubește, te iubește așa cum ești și pentru cine ești.

Calvin: Am înțeles...

Ben: Poate dacă găsești pe cineva, vei afla mai multe despre tine și ce ți s-a întâmplat. Eu nu te pot ajuta mai mult.

Calvin: Mulțumesc Ben.

Ben: Eu îți mulțumesc pentru tot.

M-am culcat în noaptea aia pe o canapea veche. Dimineața Ben era la muncă, iar eu mă pregăteam să plec.

Betty: Pleci pentru totdeauna?

Calvin: Hei, Betty, lumea asta e mică. Sigur ne vom mai întâlni.

Betty: Dacă pleci te rog să iei brățara asta să îți aduci aminte de mine. Te roooog!

Calvin: Nu pot să te refuz. Mersi!

Și am plecat cu o brățară albastră la mână spre necunoscut.