Alien?

Topaz

Calvin: Mai spune-mi o dată... de ce te-am lăsat pe tine să conduci?

Rose: Eh, nu știu. Hihi!

Calvin: Rose, ai luat până acum doi asteroizi! Îmi distrugi nava!

Rose: Lasă-mă, știu ce fac!

Calvin: Cred că încă ești amețită, mai bine lasă-mă pe mine să conduc!

Rose: Hei, nu-mi arăți forma ta extraterestră, nu te las să conduci!

Calvin: Dar e nava mea!

Rose: Și eu sunt a ta.

Calvin: Ahh! Bine! Dar ai grijă, trebuie să faci la stânga curând.

Rose: Sigur, sunt semne sau ceva?

Calvin: Rose! Un meteorit! Ferește-te!

    Rose se panică și o luă la dreapta, în loc de stânga.

Calvin: Ce ai făcut Rose! Am zis la stânga!

Rose: Eh, nu e mare lucru, fac acum la stânga!

Calvin: Rose, suntem trași încet de o gaură neagră! Dă-te de la manșă!

Rose: Bine! Nu mai țipa la mine!

Calvin: Ah, Rose... ai luat droguri vreodată?

Rose: Ce întrebare e asta?

Calvin: Dacă mergem în gaura aia neagră, nu o să mai putem ieși vreodată... și vom trăi într-o lume ciudată... preferi asta, sau să încerc să îmi folosesc tot combustibilul? Și să nu se știe unde ajungem?

Rose: Ce întrebare e asta Calvin? Pune-ți motoarele la maxim. Prefer mai bine să murim decât să trăim acolo!

   Calvin își porni motoarele la maxim. Auzeam motoarele cum gemeau sub atracția găurii negre. Dintr-o dată am văzut-o, în spate, imensă și nedefinită. Totul era doar negru și o frică m-a cuprins în tot corpul de am început să tremur.

Calvin: Rose! Ce ai? Ești bine? Rose?

Rose: Calvin, îmi pare rău...

Calvin: Ce faci Rose? Ce se întâmplă cu tine?

Rose: Din vina mea ne vom petrece eternitatea acolo! Îmi pare rău!

Calvin: Rose, nu te mai plânge și vino să mă ajuți. Nu pot ține manșa singur!

   M-am pus pe scaunul din dreapta și am încercat să mă concentrez. M-am gândit la tot ce m-a învățat instructorul meu. Calvin s-a uitat la mine și mi-a zâmbit, ceea ce m-a liniștit puțin. Apoi am ținut manșa ferm, în timp ce Calvin tura motoarele la maxim.

   OZN-ul gemea și gemea. De la forța de atracție, o bucată de tablă din el s-a desprins, ceea ce ne-a făcut mai ușori și am înaintat. M-am uitat spre Calvin, care avea aceiași revelație ca mine. Atunci a apăsat niște butoane și laserele și alte metale au fost atrase de gaură, lăsându-ne să ne îndepărtăm. Tot ce a mai făcut Calvin a fost să mai tureze motoarele odată, la viteză maximă, și am reușit să ieșim din raza găurii negre.

Rose: Am reușit! am sărit eu în brațele lui.

Calvin: Da, dar am o veste proastă. Mai am combustibil rămas cât pentru o singură galaxie de mers. Și cea mai apropiată e a mea.

Rose: Dar pământul nu e aproape de a ta?

Calvin: Nu, Rose... e la o galaxie depărtare. Adică dublu cât am de mers.

Rose: Le facem o vizită alor tăi! Ce mare lucru!

Calvin: Rose... îmi e frică să mă întorc acolo.

Rose: Ei haide, sunt părinții tăi, vor înțelege!

Calvin: Nu asta e problema. Vor fi fericiți să mă vadă, dar... nu mă vor lăsa să plec din nou, mai ales pe pământ, după accidentul ăsta.

Rose: Calvin... nu e nimic. Dacă tu ai putut renunța la casa ta pentru mine, și eu pot face asta. Voi rămâne aici cu tine! Și vom fi fericiți! Voi învăța să vorbesc extratereastra și-

Calvin: Extratereștrii urăsc oamenii! Rose! Dacă te vede cineva te va ucide pe loc! Părinții mei urăsc oamenii! Îmi e frică să te duc acolo...

Rose: Dar nu trebuie să mă duci! Pot să stau în navă până aduci tu combustibil! Și după plecăm într-o plimbare și plecăm departe de locul ăsta și gata!

Calvin: Crezi că va funcționa? Dacă mi se va lua OZN-ul? Dacă cineva te va găsi?

Rose: Pff, îți faci prea multe griji. Sunt fată mare, mă descurc!

Calvin: Trebuia să mă întorc la planeta portocalie... poate aveam destul combustibil...

Rose: Nu te mai gândi la asta Calvin. Sunt aici cu tine și totul va fi bine, ai înțeles?

Calvin: Da Rose... mulțumesc că îmi ești alături... chiar simt că am nevoie de tine acum mai mult ca niciodată!

Rose: Și eu...

Calvin: Am ajuns Rose... te rog să închizi ochii, bine?

Rose: De ce? Dacă vă văd forma voi muri?

Calvin: Nu vreau să mă vezi pe mine. În plus, planeta noastră are foarte multe specii extraterestre. Trăim împreună. Dar vreau să îți dau aparatul meu, să te transform într-un extraterestru de pe planeta asta, unul aleatoriu.

Rose: Oh! Minunat! Abia aștept să văd în ce mă transformi.

Calvin: Gata Rose, acum ține-ți ochii închiși până plec, dar să nu uiți că te iubesc, așa cum ești tu.

   Și am simțit cum o piele foarte fina mă îmbrățișează. Aș fi vrut să mă sărute, dar nu a făcut-o. Am dat să deschid ochii, dar mi-a pus mâna peste ei.

Calvin: Ce ți-am spus Rose? Acum fii fată cuminte și așteaptă-mă aici.

   Am așteptat până trapa de la OZN s-a închis. După am deschis ochii. Eram doar eu, singură, rămasă înăuntru. Speram din tot sufletul ca planul să funcționeze. E așa greu să fii extraterestru? Cum se comportă ei? OZN-ul avea geamul negru, dar eu puteam vedea totul. Din păcate nu era nimeni pe drum. Nu știu unde eram și nu știam cât va dura. După câteva minute, trapa se redeschise și înăuntru intră o lumină topaz...