Alien?

Coral

   M-am trezit printre rămășițe de navă, pe un câmp uscat și nisipos. Nu-l vedea nici pe Korben, nici pe Calvin și am început să mă panichez. Am dat să mă ridic, dar atunci am observat că picioarele mele erau prinse sub niște bucăți din OZN.

Rose: Ajutor! Cineva!

   A început să mă doară tot corpul. Mă gândeam că mi-am scrântit picioarele sau ceva. Stăteam acolo, în căldură de afară, sub tablele alea fierbinți și începeam să halucinez. Auzeam vocea cuiva care mă striga...

   Dar ochii îmi cedaseră. Apoi o fărâmă de amintire mi-a apărut cum că cineva mă căra pe umăr. Apoi l-am vazut pe Calvin pe jos. Dar nu am reușit să zic nimic.

   M-am trezit într-un hambar de fân și era noapte. Auzeam doar vântul de afară, în rest era liniște totală. Unde am ajuns? Ce s-a întâmplat? Nu știam absolut nimic. Nici măcar dacă visam sau nu.

  M-am ridicat din fânul uscat și mi-am scuturat hainele. Am început să tușesc de la atâta praf și brusc aud un foșnet la câțiva pași distanță.

  Întorc capul, și, în întunericul sumbru, văd doi ochi strălucitori îndrepetați spre mine la fel de speriați.

Rose: C-c-cine ești tu?

Calvin: ⌇⏁⏃⟟ ⎅⟒⌿⏃⍀⏁⟒ ⎅⟒ ⋔⟟⋏⟒!

Rose: Nu... nu te înțeleg...

Calvin: ...

Rose: Eu sunt Rose! Tu?

Calvin: ☊⏃⌰⎐⟟⋏

Rose: Nu pot înțelege limba ta... Dar cred că tu mă înțelegi, nu?

Calvin: ⌇⏁⏃⟟ ⎅⟒⌿⏃⍀⏁⟒ ⎅⟒ ⋔⟟⋏⟒!

   Și creatura ciudată a fugit de Rose, ascunzându-se undeva în hambarul imens.

Rose: Nu mă părăsi! Sunt și eu singură și nu știu cum am ajuns aici... îmi e frică... cine ești?

   Însă nimeni nu mai răspunse de data asta.

Rose: Știu că poate nu vrei să vorbim dar spune-mi măcar cine ești și ce căut aici? Sau ești la fel de zăpăcit ca mine?

Calvin: ...

Rose: Ai niște ochi foarte mari și strălucitori...

Calvin: ⟟ ⏁⎍ ⟒⟟ ⎎⍜⏃⍀⏁⟒ ⎎⎍⋔⍜⏃⌇⏃...

Rose: Ce ai spus? Unde ești?

   De pe grinzile înalte ale hambarului apăru micuța creatură ciudată. Coborî de sus până în dreptul lui Rose și se uită la ea.

Rose: Dar tu nu ești om? se sperie puțin ea.

Calvin: N⌇U.

Rose: Ai spus nu?

Calvin: Dahu. Învăț ruhepede limba vhoastră phe mhăshură ce vorbhești.

Rose: Oh, mă bucur cred. Eu sunt Rose!

Calvin: Am înțeles de prima data.

Rose: Și... tu cine ești?

Calvin: Nu cred că e important. Ești om și nu ar trebui să am încredere în tine, nici măcar să vorbesc cu tine! Dacă tata ar afla, m-ar ucide!

Rose: Dar... nu sunt un om rău, din câte știu. Nu îmi amintesc prea multe. Nu știu ce caut aici.

Calvin: Nu contează, faci parte din ei! Ești ca ei!