Parfum De Toamnă

20. Probleme de cuplu

Emma

  - Îmi pare rău. A fost o greșeală, nu?

  Billy se îndepărtează repede de mine stânjenit. Inima mea vrea să-l cheme înapoi. Nu am mai simțit asta de foarte mult timp. Se pare că acum m-am lămurit. Îl iubesc pe Billy și doar pe el.

  - Nu a fost deloc o greșeală. Și eu simt același lucru, Billy.

  Îmi ard obrajii. Nu-mi spune că iar roșesc. Acum eu sunt cea stupidă. Fir-ar să fie! Nu m-am mai rușinat de mult pentru cineva. Nu știu ce e cu mine. Iubire.

  - Și eu, dar trebuie să plec.

  - Deja? Am făcut eu ceva greșit? Nu te rușina de mine.

  - Nu. Scuze. I-am promis unui prieten că vin la el să discutăm ceva și uite ce repede a trecut timpul.

  Mă uit lung la el și dau din cap. Sigur e deranjat.

  - Ahh! Sigur. Și acum suntem... un cuplu?

  Mă rușinez iar și el se oprește din mersul spre ușă și se întoarce spre mine, luându-mi mâinile într-ale lui.

  - Categoric, confirmă, zâmbind. Te plac mult, Emma. Vreau să trăim viața împreună.

  Iar îmi bate inima nebunește în acest moment. Nu știu ce să zic. Caut cuvinte, dar nu găsesc nimic. Billy îmi dă drumul la mâini și mă sărută pe frunte, apoi pleacă. Înainte să deschidă ușa, se uită spre mine, iar privirile noastre se întâlnesc, nevrând să-și mai dea una alteia drumul. Bate tare inima mea. Cred că e fericită. Vreau să-l apuc de mână pe Billy și să-i zic să rămână. Eu... Magia se distruge când ușa se deschide, iar Georgy se izbește de el. O apucă de mijloc, ca să nu cadă, iar ea își freacă nasul din cauză că s-a lovit cu fața de pieptul lui.

  - Ai grijă, stellina, zice Billy, rânjind.

  O picătură de gelozie se prelinge pe inima mea, dar îmi trece când îi văd privirea lui Georgy. ,,Stellina"? Ce ar vrea să însemne asta? Fața ei nu e în stare să-i arate cât de furioasă este, însă ochii ei țin două focuri ce vor să iasă și să ardă totul în jur. Iese imediat dintre brațele lui și se încruntă mai tare.

  - Huh? Pe cine faci tu steluță mică în italiană? se răstește, arajându-și părul, care părea pus pe scandal, ca stăpâna sa. Kutabare! (Du-te dracu!)

  După ce zice ceva în japoneză, pleacă nervoasă spre camera ei. 100% a fost o jignire sau o înjurătură. Observ că pe rochia ei albastră, de catifea este o pată mare maronie. Filip a văzut toată scena din prag. După față, era gata să-și înfingă mâinile în gâtul lui Billy. Eu sunt pregătită să intervin între ei. Filip se apropie de Billy, cu privirea întunecată. Sunt față în față. Oh, la naiba!

  - Ar fi bine să pleci, îl avertizează.

  Billy dă din cap, fără să mai zică ceva, apoi pleacă. Îi văd pumnul strâns a lui Filip. Scoate un oftat și fuge spre scări, urcând grăbit. Mă duc după el. Am să-l las pe Billy să-și caute un taxiz, fără să-i țin companie. Să învețe să nu mai denumească fetele ,,stellina" și apoi îi voi ține companie.

  - Ce s-a întâmplat?

- Georgy s-a lovit de un chelner cu o tavă, cu pahare. Am plătit paguba, dar ea se acuză că este o mare împiedicată și că simte că ea nu se descurcă aici. Își pierde încrederea de sine. Am încercat s-o contrazic. Nu vrea să asculte. E tare încăpățânată. Nu știu ce are de e atât de sensibilă.