Parfum De Toamnă

3. Nu-ți face griji

Emma

  O bătaie puternică în uşă mă trezește. Iar am dormit prea mult. La naiba! Nici măcar nu am visat și tot am dormit prea mult. Dar acum am o scuză. Trei nopți doar am plâns. Nu am putut dormi mai mult de două ore, pentru că am suferit mult din cauza morții mamei. Mi-am dezactivat și alarma, pentru că nu m-am simțit în stare să merg zilele astea la liceu. Astăzi trebuie să mă duc. Mă dau jos din pat amețită, cu impresia că mai am puțin și căd. Deschid uşa şi o văd pe Georgy neclar, cu o nouă cămaşă. Una roşie, cu imprimeu de leopard şi multe paiete pe buzunare şi guler. Oricât de buimac ai fii, nu ai cum să nu vezi cămaşa asta. Vederea tocmai mi s-a reglat pe ea. Știu sigur ce am să-i iau de ziua ei. Abia aștept să-i umblu în dulap într-o zi. Am impresia că jumătate din dulapul ei e plin cu cămăși. Când realizez că eu abia m-am ridicat din pat şi stau în fața ei, în pijamale, cu părul ciufulit, îmi pică obrazul. Ce rușine! Georgy intră în camera mea, luându-mă de mână, mă aşează pe un scaun şi îmi ia peria de pe măsuță, începând să-mi pieptene tufişul din cap. Asta îmi dă un mare semn de întrebare.

  - Am fost atât de entuziasmată şi emoționată pentru ziua de astăzi, încât m-am trezit cu o oră înainte, începe Georgy să vorbească. Am să fiu sinceră cu tine. A fost prima dată când am împărțit același pat cu Filip.

  - Oooh! Frumos. Dar, dacă nu sunteți obișnuiți unul cu altul, mai am o cameră.

  - Este okay. Îmi place camera. Nu regret că m-am trezit cu o oră mai devreme. Am putut să-l privesc cum doarme. Este adorabil.
 
  Zâmbesc ștrengar.

  - Nu te gândi la prostii, pentru că nu am făcut nimic. Mă rog. Am observat că nu te-ai trezit, aşa că am venit să te trezesc eu personal. M-am gândit că ai pățit ceva. Să nu te îngrijorezi că n-am dormit bine. Am dormit foarte bine și eu, și Filip. Eu am avut probleme doar cu emoțiile. Filip e bine. Îi place aici. Ai o casă frumoasă.

  Văd ce mult îți place aici. Nici nu trebuia să-mi zici. Nu pot să nu obsev în oglindă cum ți foarte strâns peria în mână, din cauza stresului, de parcă vrei s-o faci bucățele. Chiar ai emoții. Presupun că nu ești genul de persoană care se adaptează repede într-un loc nou. Cel puțin, nu mai trebuie să mă fac eu la păr. Mi-ai luat o muncă costisitoare de pe umeri.

  - Te înțeleg. Şi eu aş fi procedat la fel. Mai puțin partea cu pieptănatul. Dar... îți mulțumesc mult pentru ajutor.

  Georgy râde, însă fără să se oprească din treabă.

  - Vreau doar să te scutesc de o treabă. Îmi place să fac asta, pentru a-mi atrage atenția puțin de la stres. Când sunt copleşită de emoții, îmi ocup timpul cu tot soiul de activități. E ceva nou în viața mea să locuiesc cu tine, acum. Cu toate că eu mi-am dorit asta, nu credeam că va fi așa de inconfortabil la început. De astăzi, merg la un liceu nou. Mi-e temă că nu voi putea să mă intregrez. Integratul într-o societate nouă mi se pare cel mai greu lucru.

  Vorbește mult, fără oprire și sincer. Îmi place. Nu suport să se așterne liniștea între mine și o persoană. E sinceră, deci are încredere în mine. Sunt fericită.

  - Nu-ți face griji! Eu sunt cu tine şi te voi ajuta. Mersi pentru aranjatul părului, dar de aici mă descurc singură.

  - Bine, răspunde, dându-se într-o parte.

  Intru în baie şi mă să spăl pe față şi pe dinți, ca în fiecare dimineață. Privesc în oglindă chipul meu obosit. Cum mă duc eu la liceu cu fața asta de zombie? Să-mi dea cineva o pungă să mi-o pun pe cap. Când mă uit în spate, parcă o văd pe mama: fața ei care avea putere să zâmbească după câte a îndurat, părul ei negru, prins în coc, lăsând unele şuvițe rebele pe lângă urechi şi ochii ei căprui, blânzi. Purta tricoul ei albastru, cu trei păpădii - aşa arăta ultima dată când am văzut-o. Se uită la mine. E aici? Stau cu ochii pe ea timp de două secunde, după mă frec la ochi, iar ea dispare. Mintea mea încă o caută. Nu trebuia să mă frec la ochi. A dispărut. Aș vrea s-o privesc iar. Ies din baie cu mâna pe cap. Încă mă simt amețită. Georgy îmi studia parfumul. Am şi uitat cum se numeşte. Îmi place că e o sticluță de forma unei frunze de ştejar. Ciudat, dar grozav. Miroase minunat, în orice caz. Parfumul meu de toamnă.