Parfum De Toamnă

12. O față zâmbitoare?

Filip

  Ora 13:23, iar eu deja am mintea făcută ghem. Toate planificările astea te mă obosesc. Când voi veni în New York am să-l întreb pe tata: ,,Moșule, ce om de afaceri talentat ai văzut în sufletul meu tânăr?" Iar el sigur mi-ar răspunde cu: ,,Nu te-ai întors cu nepoți. Ce păcat!" Mereu i-a plăcut să mă ia peste picior. Îmi spunea că doar mă pregătește pentru greutățile vieții. Oare? Tata mereu a încercat să fie un bărbat model pentru mine. ,,Viața trebuie calculată. Imposibilul este doar o plată de achitat." Mereu îmi spunea vorbe ce nu trebuiau uitate, fiindcă fără vorbele lui nu mă descurc - așa zicea el. Mă descurc și fără sfaturile lui. Să nu uit că sfaturile lui nu m-au ajutat deloc cu Beth. ,,E perfectă pentru tine. Ea este o femeie." Și ce mai femeia a fost!

  Amintire:  - ,,Domnul Filip Paulus. Născut în România, pe data de 27 aprilie 2001. Vârsta actuală: 18 ani. Cauza vizitei: înșelat de iubită, stări nervoase și consum exagerat de alcool. Prima ședință"  își nota doamna psiholog pe clipboard.

,,De ce doamnele psiholog arată așa bine?" Nu-mi puteam lua ochii de la picioarele ei lungi, frumoase, în dres negru. ,,Zic, să nu mai poarte așa ceva. Vin pacienții cu o boală și ies cu două." Că tot mă făcuse să mă gândesc la boală, mă gândeam să-mi omor familia imediat după ce termin cu Scott. Păcat că nu eram un criminal. Mă trimiseseră la psiholog să pălăvrăgesc despre o cauză pierdută în timp ce mă uit la aceste picioare splendide, care mă îmbolnăvesc mai tare.

  - Domnule Paulus, spuneți-mi, vă rog, cine este Beth.

  - O nenorocită mincinoasă. Mai mult nu merită.

  - Am înțeles. Acum spuneți-mi, vă rog, cine era Beth.

  ,,Cine era Beth?" Gândul acesta m-a enervat. Mi-am strâns pumnul, abținându-mă să nu trag una zdravănă măsuței de sticlă din fața mea. ,,Chiar vrea să răsfoiesc cartea părerilor mele din trecut? Cele din prezent sună mult mai bine - o nenorocită, mincinoasă, falsă, profitoare, vrăjitoare..."

  - Domnule Paulus, mai sunteți cu mine?

  - Bineînțeles, i-am confirmat și mi-am îndrept repede spatele, uitându-mă la fața fină și cu trăsături frumoase a doamnei psiholog.

  ,,Dacă erai puțin mai tânără te luam de nevastă. Serios. Arăți prea bine. Nu-mi plac femeile mai mari decât mine. Vreau ca eu să fiu cel măreț. Dar... cred că aș putea face o excepție. Mmmh! He he he!"

  - Beth... a fost fata pe care am iubit-o nebunește, pentru care eram în stare să fac orice lucru' imposibil. Aveam planuri mari cu ea în viitor. În fiecare zi mi le imaginam deja realizate. Era o fată stăpână pe situații și pe ea. Știa ce voia de la viață. Rar găsești o fată așa. Era mai matură decât mine. Ea era... puterea mea.

  Făcusem o pauză de câteva secunde, pentru că începusem să simt cum mi se întuneca sufletul înapoi. ,,BETH! DE CE? DE CE EL? NU!" Am tras mult aer și mi-am ridicat bărbia, pentru a sta în poziția unui bărbat puternic. Mă simțeam ca o crenguță, dar încercam să fiu un arbore.

  - De fapt, era interesată doar de viața ei. S-a jucat cu sentimentele mele. Chiar am încercat să împart în mod egal timpul petrecut la muncă cu timpul nostru împreună. Nu voiam să se simtă pe locul 2. Decât să discute cu mine despre noi, a preferat să mă înlocuiască cu altul. Acel tip e chiar un coleg de muncă. Ce nenorociți!

  Am început să-mi strâng pumnul mai tare. Chiar voiam să-i dau una acelei măsuțe. ,,În loc să fiu bun de mers la muncă, pierd vremea pe aici." Doamna psiholog mi-a turnat apă într-un pahar din plastic, și l-a împins cu degetul ușor spre mine, apoi și-a notat ceva pe clipboardul său.