Parfum De Toamnă

24. Aducătorul de armonie

Emma

   Filip împreună cu doi oameni se chinuie să bage pianul în living. Eu doar îi coordonez din gură. Georgy privește bucuroasă pianul cel mare. Dacă ăsta aduce armonie, cum spunea Georgy, atunci e bine venit să strălucească în livingul meu. Avem nevoie de multă armonie. Imediat ce-l pune la locul lui, eu și Georgy ne năpustim asupra clapelor pianului. Sunetele delicate ale pianului pătrund mai mult în tine când ești chiar lângă el. Dar noi nu avem idee cum să facem o melodie. Nu mă așteptam să fie atât de plăcut în realitate. Înainte, când îl auzeam la televizor, mă lua somnul. Acum nu m-aș mai dezlipi de el. E minunat. Trebuie să ne apucăm de melodia de bun venit pentru unchiul meu și mătușa. Să-i impresionăm. Ne apucăm hotărâte de asta, cu ajutorul telefonului, însă în mare parte, murim de râs și ne certatăm, în loc să exersăm. Filip se făcea că nu ne aude când trecea din când în când prin living, ca să ajungă în bucătărie. Al naibii! Fuge de noi.

  Georgy a venit cu ideea să ne îmbrăcăm amândouă în rochii albe, ca să părem de o inocente. Ne cam dă de gol fața că nu suntem. Mă uit în oglindă cum îmi stă cu o rochie albă de a mamei, pe care a purtat-o o singură dată, deoarece o păstrase pentru ocazii. Oare i-ar fi plăcut să mă vadă cu ea sau ar fi comentat că i-am luat rochia? Rochia asta, față de a lui Georgy, are mâneci și stă mulată pe corp. A ei e o rochie lenjeră de vară, cu volănașe pe umeri, cu model de flori pe el, dar albul era la fel ca al meu, de parcă eram surori. Safirele de la cerceii și colierul ei îmi atrag atenția. Vreau și eu. Îmi pun niște bijuterii frumoase. Păcat că nu am și eu cu pietre prețioase ca ale ei. Sunt geloasă. Ne punem pe scaunele din fața pianului și așteptăm, chicotind, să vină unchiul meu împreună cu mătușa. Am emoții. Nu credeam că voi mai avea emoții, dar se pare că s-au schimbat cam multe la mine. Filip i-a deschis ușa și l-a invitat înauntru. Acum e momentul să strălucim.

  - Cântă, îngerul meu, rostește Georgy.

  Încep să apăs clapele ușor, cum am repetat, iar împreună reușim să dăm naștere unui cântecel divin. Nu-mi vine să cred ce fac. Cânt. Eu chiar cânt. Mi-am schimbat complet părea despre mine. Chiar pot realiza ceva. Ceva la care nu m-am gândit niciodată. Se simte atât de bine! Mă uit la propriile mele degete cum apasă singure pe clape și mă bucur. După ce terminăm, ne întoarcem, iar mătușa, unchiul și Filip ne aplaudă. Mulțumesc. Nu cred că am mai fost aplaudată pentru ceva ce am reușit să fac din prima. Mă emoționez. Îmi iau mătușa în brațe. Uite, mamă... Toată familia mea e fericită.

  - Ce i-ați făcut nepoatei mele neascultătoare? se miră mătușa mea, făcându-ne să râdem.

  - Dacă aș știi că aș fi întâmpinat așa în fiecare casă, aș umbla toată ziua pe drumuri. Sunteți superbe la fel ca doi îngerași, ne complimentează unchiul.

  - Mulțumim. Am făcut asta special pentru voi. Ador pianul de mică și m-am gândit să-i fac cadou unul și  Emme, spune Georgy, cu un zâmbet larg. Se descurcă mai bine decât mine la pian.

  - A fost minunat, dragă. Vreau să mai fac parte la concertele voastre. Sunt fana voastră numărul 1.

  Mătușa îi ia mâinile lui Georgy în ale ei și o privește cu blândețe ca pe o fiică. Amândouă sunt pasionate de artă, deci de aici vine și simpatia. Vărul meu locuiește de 5 ani în centru și îi vizitează cam rar. Sigur îi duc dorul. Mătușa mea mereu a fost sensibilă și iubitoare de artă. Casa ei și a unchiului e plină de încăperi care te întâmpină cu tot soiul de tablouri, picturi. Are și unul cu o fetiță cu un coș cu flori, pe hol. Mereu făceam concurs de clipit cu ea când eram mică. Fetiță câștiga de fiecare dată. Am avut amintiri chiar plăcute în casa lor. Pentru mine era mai mult un loc de joacă și am simțit o lungă perioadă, după ce ne-am mutat, că tot casa aceea era și casa mea. Mătușa mea cânta de fiecare dată când muncea și era fericită. Îmi plăcea când casa răsuna de vocea ei ușor răgușită. Ea și mama s-au înțeles bine, ca niște surori. Nu-mi amintesc să fi existat vreodată certuri în casă. Între ele a fost o relație ca între mine și Georgy. Am putea spune că unchiul seamănă cu Filip. Mama mereu își ataca fratele, dar nici el nu se lăsa la ea. El nu e prea vorbăreț și eu un om calm și ager la minte.