Parfum De Toamnă

22. Rămâi sau pleci?

Filip

  Eu chiar sunt prost? Nu-mi vine să cred de ce o acuza Emma pe Georgy. Mă întreb cine e acest Jack de a reușit să se bage și el în viața mea. Un alt Mike. Suntem aici de aproape o lună și deja lucrul de care îmi era cel mai frică s-a adeverit. Îmi vine să accelerez la cea mai mare viteză posibilă a acestei mașini și să intru în cel mai mare zid, care îmi apare în față. Să mă duc dracului, să mă fac bucăți ca interiorul meu. Cică ești un om puternic, domnule Filip Paulus. Pe dracu'! Cel mai mare fraier. Atât de puternic că ți se fură iubitele pe la spate. De data asta chiar m-am chinuit să fac un echilibru între viața mea personală și muncă. Cu ce am greșit? CU CE? Băga-mi-aș! A dracu' viață!

  Amintire: Era o zi frumoasă și am decis să merg pe jos. Am scăpat mai devreme de la muncă și m-am gândit să-i propun lui Beth să ieșim. Nu o mai scosesem de mult pe undeva. ,,Sigur crede că am început să-mi neglijez datoriile de iubit. O voi pune pe ea să aleagă niște variante de restaurante sau poate vrea un loc mai deosebit sau o vacanță undeva. După, următoarea zi, îi voi lua un buchet mare de trandafiri roșii, cum îi plac ei. Vreau să construiesc un viitor de succes cu femeia asta. În niciun caz, nu voi fi ca tata. Am să-mi iubesc și am să-mi ascult soția și copiii. Deja cred că gândesc prea departe, dar chiar îmi văd un viitor alături de Beth." Trecusem pe lângă o cafenea și m-am oprit. Mi-am adus aminte că nu băusem deloc cafea în ziua aceea. Eram atât de entuziasmat că mi-am ignorat durerile de cap. ,,Cât durează să beau o cafea? Beth nu se va supăra din moment ce nu are habar că am ieșit mai devreme." Am intrat în cafenea și i-am zis băiatului de la tejghea că vreau o cafea neagră. Băiatul a dat din cap (,,Da, domnule.") și a pleacat . M-am sprijinit de tejghea și i-am scris un mesaj lui Scott. Era în concediu la munte. Tocmai îmi trimisese o poză cu munții mari și impunători, acoperiți de zăpadă. Arătau uimitor. I-am scris că sunt tare gelos pe el. ,,Mi-aș dori să fiu și eu acolo. Aerul de munte și skiatul ar fi o vacanță perfectă și pentru mine. Aș putea să vorbesc cu Beth despre asta. Poate vrea să mergem și i-am face o surpriză lui Scott cu apariția noastră."  Am închis telefonul când mi-am primit cafeaua. Luasem o gură din cafeaua fierbinte și cu gustul amărui, care îmi rămăsese în gură, am privit oamenii așezați la mese până mi-am oprit privirea la un cuplu, care se săruta. ,,Fata aceea... Părul... Hainele... Mi se par... cunoscute. E Beth. Ș-ș-și Mike, care lucrează la firma mea. Nu e posibil. Nu. Chiar e Beth? Clipesc uimit. Ea este. Chiar... mă înșeală? N-are cum. Ba da, ea este. E... o nenorocită." Nu puteam face o scenă acolo, dar simțeam cum îmi pompa sângele în vene. ,,Nu are cum. Ea nu ar... Ahh!" I-am făcut semn băiatului care m-a servit. Acesta a venit numaidecât și și-a aplecat capul, ca să-mi asculte porunca când i-am făcut un semn pentru a-i spune ceva la ureche.

  - Doua pahare de Vodka la cuplul de acolo, te rog. Sunt prieteni cu ei.

  - Da, domnule.

  Băiatul a făcut exact cum i-am cerut și le-a adus paharele pe o tavă celor doi, care se sorbeau din priviri. ,,Dezgustător." Beth i-a spus că nu a comandat așa ceva, iar băiatul i-a răspuns cu o voce calmă că ,,prietenul lor" a cerut asta. Odată ce s-au uitat toți la mine, am pornit spre ei, controlându-mi furia. Cel care i-a servit pe ,,prietenii mei" pleacă, iar eu am scos banii cu cele două degete cu care obișnuiam să țin țigara. Băiatul i-a luat și a dat respectos din cap. ,,Am să zâmbesc." Beth a împietrit. M-am uitat la ea și mi-am forțat mai tare zâmbetul. ,,Prefăcută mică ce ești! Ai dormit în două paturi, huh? O are mai mare decât mine ăsta?"