Parfum De Toamnă

27. Sunt mândru de tine

Georgy

  Suntem în fața casei părăsite. Deja simt frica. Parcă ceva mi-ar lovi și gâdila stomacul. Dar nu am timp să tremur. Am venit aici cu un scop. Mă țin de el. Băieții sunt pregătiți. Știu că mi-am promis să nu mai pun alte persoane înaintea mea, însă acum chiar e momentul în care mi-aș da și viața. Nu îmi e frică de moarte. Doar îmi va părea rău că îmi voi pierde oamenii minunați din jurul meu. Mai rău mi-ar părea să o pierd pe Emma în timp ce nu fac nimic. Înainte îmi doream în fiecare zi să mor. Părinții mă urăsc mai mult decât mă iubesc. În ochii lor sunt doar un eșec, însă doar pe mine mă au. Poate dacă mai aveau pe cineva, puteam să mor în ziua aceea în care mi-am propus. Ce m-a oprit? Nu-mi amintesc. Acum nu mai am de ce să-mi doresc să mor. Vreau să trăiesc pentru Filip și Emma. Să mă simt iubită și apreciată. Să nu mă mai simt un gunoi ce nu are ce căuta în această lume. (,,Până și fericirea doare.") Eu nu voi obține niciodată ceva într-un mod.

  - Jack, în cazul în care pățesc ceva, vreau să-i zici Emmei să nu plângă. Urăsc să fac oamenii să plângă. Mă fac și pe mine să plâng. Vreau ca Emma să mă țină în inima ei cu un zâmbet cald, ca să zâmbim împreună. Dacă ea e fericită și eu sunt împăcată.

  - Nu vorbii prostii! Nu-ți faci griji! Nu vei păți nimic, fiindcă te voi proteja.

  - Tu? Stai de-o parte, amice. Eu o protejez, intervine Filip, trăgându-mă lângă el.

  - Și ce are dacă o protejez și eu? E colega și prietena mea. Îmi pasă de ea.

   (,,Uuuuuh! Deja devine interesat. Oare cine va câștiga?")

  - Tu vezi de Emma a ta că am eu grijă de Georgy.

  - Sunt convins, însă ai uitat că iubita ta a vrut să vină aici singură cu mine.

  - A zis-o la plural, nesimțitule!

  - Pe cine faci tu nesimțit, domnule la costum?

  - Ai vrea tu să ai bani de haine ca ale mele.

  Cearta lor îmi provoca dureri de cap. Ce tot fac? E un concurs?(,,Nu știu, dar îmi place.") Vorbesc de parcă aș fi un obiect din sticlă. Nimeni nu îmi subestimează puterea. Mă pot proteja și singură. Nu aveți voi idee de ce sunt capabilă.
Îl voi bate chiar eu pe Billy.

  - Hei, cerbilor! Puteți să încetați? Nu am venit aici pentru sezonul împerecherii. Suntem aici pentru Emma, în caz ca ați uitat. Și îmi pot purta singură de grijă. Nu mă subestimați. La treabă!

  - Da, șefa, spune Jack.

  - Nu e șefa ta. Dacă ar fi șefă, ar fi doar a mea.

  - Filip!

  Iubitul meu se uită jenat la mine, apoi mă sărută pe frunte. Eu îi ciufulesc părul. E amuzant când e gelos. Între timp, Jack găsește o fereastră deschisă și se asigură că drumul e liber, apoi îmi face semn să intru eu prima.

  - Doamnele primele.

  Dau să merg spre fereastră, dar Filip mă oprește, întinzându-și brațul în fața mea. Huh?

  - Ești tare genial, domnule grijuliu. Intră tu primul, ca să ne asigurăm că nu e niciun rău ascuns. Cea mai proastă idee ar fi să o pui pe Georgy la înaintare aici.

  - Bine. Greșeala mea.

  Mă abțin să nu râd. Jack intră și ne arată cu mâna OK. Bun, deci e sigur. Acum pot intra și eu. Filip mă ajută să mă urc, iar Jack mă trage. Îi simt mâinile iubitului meu pe fund. Mă împinge. Perversul! (,,A profitat și el de ocazie.") Când intră și el, îl fixez cu o privire urâtă. Îmi scoate limba. Jack se uită nedumerit, apoi se uită la Filip. Se privesc ca doi lei flămânzi și nebuni, abia ieșiți din cuști, gata să se sfârșie unul pe altul. Ar trebui să mai domolesc atmosfera. Nu putem lucra ca o echipă în felul acesta. Când Filip o ia în față, cu mine de mână, îi dau un șut în fund. Nu mă atingi fără permisiunea mea! El se freacă unde l-am lovit și rânjește. Jack e dezgustat. Mărește pasul.