CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

Deci.. Plecăm Pe Mare?

A doua zi UE era stresat în biroul lui. Cineva a bătut la ușa de la biroul lui, și find cu nervi la pământ, a strigat:
-CINE E?! PLEACĂ ODATĂ!!

Germania pe urmă a intrat cu un zâmbet pe buze:
-Aaa, văd că ai o zi grozav! Luând în considerare... "Mica", suma dată pentRU AL LUA PE ROMÂNIA!

Se auzea cum Germania a început să se enerveze, odată cu fața lui încruntată.
-AI IDEE CE-CE... TÂMPENIE AI FĂCUT?!
-MAI TACI! Zici că nu știu! Sunt conștient și îmi doresc să nu fi fost.
UE a oftat și sa prins de nas, în partea de sus, de dintre ochi;
-Jur că dacă-l văd pe România, sau doar îl aud... O. Să. Î-ne-bu-NESC-!

România era gata să intre dar a făcut pași înapoi și a decis să nu-i spargă o venă în cap.

România a decis să plece în schimb, și a început s-o ia spre casă. Pe drum, a văzut un chioșc de înghețată. Vânzătorul ședea acolo, cu o față de plictisit. România dorea o înghețată. Și ce îl oprea din a lua una? Absolut nimic! Câteva minute mai târziu, România a cumpărat întregul chioșc, nu doar înghețată. Pe urmă a luat-o agale cu chioșcul, purtând șapca pe care vânzătorul o purta, grăbindu-se acasă.

Era un peisaj ciudat să-l vezi cu chioșcul după el. A ajuns acasă, și a forțat chioșcul pe ușă, stricând puțin lemnul din care era făcută ușa.
Moldova auzise că se întoarse și coborâse, văzu chioșcul și s-a uitat lung, parcă dorind să-l întrebe pe România de unde îl are.
-Uhm.. Deci.. Un chioșc.
-Dap!
-Aha.. Și-
-E un chioșc de înghețată! A zis el pe un ton destul de vesel. A luat un con de înghețată, a luat înghețată cu conul, din cutiile frigorifice cu înghețată, și a început să mănânce.

Moldova și-a încrucișat mâinile și se uită urât la el. România a observat și a întrebat:
-Vreo problemă?
-Măcar dă-mi și mie!!
România i-a aruncat un pahar de înghețată în cap.
-Servește-te din partea mea, domnia ta! :)
Moldova și-a dat ochii peste cap, dar nu prea ia m-ai păsat, o dată ce a gustat.
După o vreme, îl întreabă Moldova PE România:
-Parcă trebuia să fi la clădirea UE, cum de te-ai întors? Și pot să vin?!
-Păi, da am fost, dar n-am vrut să fiu acuzat de ucidere. Cred că UE ar fi făcut infarct dacă mă vedea. Nu-i vina mea că are probleme cu nervii!
-Probleme cu nervii? Tu îi testezi nervi tot timpul!
-Adică?
-Ești enervant, mai ceva decât o pasăre colibri.
-BA NU SUNT!
-BA DA! Și te mai comporți și ca un copil pe lângă!

România și-a dat ochii peste cap, și ca un psihopat a mușcat din înghețată.
-Psihopatule.. A zis Moldova dezgustată.
-Ce?
-Tu ești genul de persoană care nu fuge după ce a stins lumina? Genul care poartă șosete când doarme? Genul care pune cereale înainte de lapte?!
-Mă lași?! E o înghețată!
-DA! și ai mușcat din ea!
-Păcat! România a mușcat încă o dată, să-i facă în ciudă.
Moldova s-a uitat la el speriată.
-Notă pentru sine.. Să nu-ți mai cumpăr vreodată înghețată.

Ea a adăugat
-Nu va fi nervos EU dacă nu muncești??
-Poftim?
-Nervos. Nu va fi nervos?? Adică.. Bine, nu vrei să te vadă, dar măcar dute în locul acela minunat, unde vreau să fiu și eu!
-Buda?
-CLĂDIREA UE!
-Aaaa... Nu-i mare diferență pentru mine!

România apoi a primit un telefon. Era Germania, așa că a răspuns.
-Alooo?
-Salut România.
-S-a întâmplat ceva? Pari.. Și mai serios decât de obicei să ști-.
-Ști bine faptul că ai fost răpit și că a trebuit să te recuperăm.
-Direct la subiect deja? Fără un ce faci, du-te naibii? Bine atunci! Normal că știu, nu am memoria unui pește auriu.
-Am mai investigat cazul. Și cine ar fi fost cel ce te-a răpit. Am deja o pistă.

România s-a înecat cu înghețata, tușind într-un stil acutic. Și-a dres glasul și a răspuns.
-Oh, oh bine uh.. Și.. Crezi că ar fi?
-Sunt sigur că ai vrea să ști. Oricine în situația ta ar vrea cel mai probabil. Dar nu pot să-ți spun. Este încă.. Confidențial.
-Observ..

POV GERMANIA
Bănuiesc cine e inculpatul. Am continuat să vorbesc la telefon cu România.
-Am auzit că ai cumpărat un chioșc de înghețată în drum spre casă. De asemenea am auzit că ai trecut pe la clădire.
-A, păi să vezi ce s-a întâmplat! A fost.. Ursul ăsta mare și-
Nu l-am lăsat să termine de zis, nu vreau să-mi pierd timpul cu un imbecil.
-Nu te îngrijora, nu e ceva nou din partea ta. Întrebarea mea este: Cu ce bani ai cumpărat tu chioșcul acela?

Hm? S-a făcut liniște pe linia cealaltă. Nu mă mir.
-România? Mai ești acolo? Am întrebat.
-Uh.. Da, da! Păi.. Cu bani mei, de ce?
-Fără motiv. Am întrebat doar.

Pot să zic că ultima frază mi-a ieșit într-un mod mai sinistru pe gură. Am închis telefonul fără să zic un la revedere. Ce pot să zic, chiar sunt o persoană respectoasă, cu logică, cam strictă uneori, dar și greu de păcălit, o dată ce-mi pun mintea la contribuție. Mare parte din dovezile mele îmi arată că România a înscenat toată chestia asta. Motivul lui, cel mai probabil banal, sau ceva suficient de creativ în domeniul prostiei, în cât să nu-mi dau seama.

UE mi-a zis să las baltă investigația. El consideră că l-am recuperat pe România și e suficient. N-am să-i zic de cele aflate, nu m- ar crede. Problema lui.

POV NARATOR
România a intrat într-o panică imensă, a început să scoată haine, și obiecte din camera lui, punândule într-o servită mai mare.
Moldova era confuză dar, vedea panică României:
-Ce s-a întâmplat? Ce te ambalezi așa?!
-GERMANIA!
-Ce-i cu el?
-ȘTIE!
-Ce știe?! Ăla știe multe, fi mai explicit!

România a trântit o valiză de podea, și a prins-o pe Moldova de umeri:
-Știe, de, înscenare.
I-a luat câteva secunde Moldovei să reacționeze, dar a întrat în aceiași panică în care se afla România.
-Ce ar trebuii să facem?!
-Să fugim!
-Să fugim?!
-Să fugim pentru o perioadă de timp! Măcar până devenim lefter, și nu m-ai avem un singur euro, bancnotă sau cent!
-Și încotro să o luăm?!
România se uită în jur încercând să se gândească la ceva.
-O să luăm o barcă, și o luăm pe mare! Și unde ne-o duce, acolo vom stau, sau ne vomtot duce, și folosi bani!
-Dar de ce nu scăpăm de ei?
-Pentru că bani-s bani. Acum, dute fă-ți bagajul repede! Puneți lucrurile importante, și să fugim!

După 10 minute, erau gata. Cei drept, era un dezastru în casă. Aveau două valize, unu pentru fiecare, și un geamantan cu banii.
-Bun.. Ești gata?
-Da!
Se auzise o bătaie în ușă. Amândoi au rămas tăcuți. Se auzise o voce, vocea Germaniei
-România, deschide. Avem lucruri de discutat.
Cei doi, Moldova și România încet și cu grijă, în liniște deplină, de parcă n-ar fi fost acolo, încercară să iasă pe ușa din spate. Germania a bătut încă o dată
-România.. Îmi pierd răbdarea aici. Deschide.
Având în vedere că nu răspunseră în niciun mod, Germania a zis
-Vom intra cu forța.
"Vom"? Ce trebuia să însemne acest "vom"? Mai era cu cineva!
România și Moldova pe urmă începură să fugă, și ieșiseră pe ușa din spate, când 2 polițiști au întrat brusc pe ușă.

Germania a întrat în urma lor, cu brațele încrucișate
-Vă rog domnilor polițiști. Urmăriții.
Cei doi polițisti, au început să fugă, și Germania în urma lor.
Moldova și România săriseră gardul, și fugeau de parcă viața lor depindea de asta!
Erau urmăriți, și nu conta cât strigau polițisti să se oprească, nu o făceau. La un moment dat, au ajuns la o faleză, la care dacă te uitai în jos, vedeai apă mări. Nu era foarte mare faleza, dar era o idee nesabuită să sari. Și ei asta au făcut. Au sărit, și aterizat pe nisip. Spre fericirea lor, era o barcă abandonată, fără găuri, acolo răzămată de o piatră. România a tras barca la mal, iar Moldova a aruncat în ea valizele și geamantanul, și a găsit o vâslă. Cam prea mult noroc pe ei-.

S-au urcat în barcă rapid și au început să se îndepărteze de mal. Când au ajuns jos polițiști și Germania, deja era o distanță mare dintre ei. Germania era frustrat, și lovit o piatră.
România și Moldova se bucurau, sărbătorind cu chicoturi și zâmbete.

După o vreme, cam la 15 minute, s- au calmat. Ceva părea să o deranjeze pe Moldova.
-S-a întâmplat ceva surioară? Am scăpat! Ce te deranjează?
-Mă întrebam..
-Da?
-România.
-Ce..?
-Suntem hoți?

-------------------------------------------------------
Poate observați că stilul meude a povesti, și pilotul povești pare diferit de cum era.
A trecut ceva timp de când am m-ai scris, și mi s-au schimbat ideile, stilul, etc.

Sper să vă placă cartea în continuare, chiar dacă va fi umpic mai diferită. :3