CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

Încercarea de a întreba

A doua zi după incident, toate țările din U.E., sau dus și sau plâns la dânsul spunândui chesti de genul:
"Vai, de ce nu îl scoateți pe România din Uniune?"
"De ce îl mai lăsați în Uniune?"
"Scoateți țara aia, eu un pericol pe două picioare!"
Și lista continuă. Oricum, mereu a zis că va vorbii cu România dar nu a făcut-o niciodată.

Între timp, România și Moldova vorbesc în timp ce fac o căsuță din bețe, importate de România, de pe teritoriul lui.

Făcândul ei căsuța aia, la un moment dat Moldova îl întrebă pe România:
-Ummm, hei frate....
-Da?
-Mă întrebam, oare aș putea face un spectacol?
Uitânduse la fața Moldovei, întreabă:
-Ce fel de spectacol, și unde? Că altfel nu mă întrebai.
-Păăăi, vezi tu...un spectacol cu imnul meu național....
-Serios? Ar fi super!
-Știu dar este o mică~ mititică problemuță....
-Ce problemă?
-....N-am unde să fac spectacol....
-Oh....Și cum aș putea să te ajut eu?
-....Mă întrebam....Poți să îl convingi pe U.E. să mă lase să fac spectacol acolo?
-. . . Cred că glumești, te roog zi-mi că glumești......
-Nu...Nu glumesc.
-După ce s-a întâmplat ieri? Altă zi, dar nu azi, nu mâine, și nu săptămâna asta.
-Te rooooooog!!!!
-. . . .Bine fie...
-URA!!
-Dar când o so faci?
-Mă gândeam cam peste vreo două zile.
-Aha, bine...Şiiiiii....Ce țări o să vină?
-Toate din europa!
-CE?! E imposibil așa ceva. Numai țările din Uniunea au voi acolo!
-Știu, știu, dar...chiar vreau să vadă întreaga europă...
-. . . Bine...o să văd ce pot să fac..
-MERSI MERSI MERSI!!! a țipăt în timp ce îl îmbrățișa pe România.
-N-ai pentru ce! a spus luând-o în brațe.

S-a dus cu cât curaj a avut către U.E., cu dorința de a îl întreba dacă Moldova poate să își facă spectacol în instituție.
-*înghite în sec* Uhh, b-bună U.E.....ce ma-! nu a terminat de zis că U.E. a și început.
-România, trebuie să vorbim.

România, dacă era după el, cum deobicei și e, s-ar fi dus cât ar fi văzut cu ochii, dar pentru că U.E. vroia să vorbească cu el, și faptul că trebuia să îl întrebe de spectacol, nu l-a lăsat nici inima, și nici U.E. să plece.
U.E. a spus:
-România, aș vrea să te duci la mine în birou, chiar acum.

România se gândii: UOU...nici nu a zis...te rog? Oh frate, nu-i a bună....
Pe urmă a spus rapid și simplu:
-Acum domnule. . .

România se gândii și se tot gândii, când va veni U.E., cu cât dura mai mult, cu atât era mai stresat și simțea că rămâne fără aer.

Într-un bun sfârșit, veni și U.E.
-Salut România. Te-am chemat aici ca să vorbim.
-Mi-am cam dat seama. a spus râzând îngrijorat.
-. . .Mda, oricum, te-am chemat să vorbim despre....incidentul, de ieri.
-Aha...umm, nu cred că avem ce să vorbim despre asta, așa că vă urez o zi bună și la revedere! a spus el ridicânduse repede de pe scaun, îndreptânduse înspre ușă cu speranța de a evita discuția.
-Stai! Întoarcere înapoi. Acum.
Ne mai având ce să facă, find încremenit de vorbele U.E., tot ce a putut să facă, era să se așeze la loc.
-România....știi că țin la tine, și că fac tot ce pot să nu fi dat afară din Uniune, și nu numai eu, ci și alte țări pre-! se opri find întrerupt brusc de către România.
-Oare de ce? întrebă sarcastic. O daaa, ca să le fie celorlalte țări, mai ușor să își exporte obiectele care le tot iau eu!!
Pentru un moment, era o liniște deplină....
-Recunosc, și asta, dar, mai știi când ți-am dat bani că să îți te pui pe picioare?
-.....Da...îmi amintesc...
-...Tot ce trebuie să faci, e să plătești pentru proiector.
Ne mai zicând nimic, îi dă bani U.E., și se îndreaptă spre ușă, când își aminti de chestia cu spectacolul.
-Uhh, stai! U.E....
-Hmm? Da România?
-Mă întrebam.....Poate sora mea să...ăăă..
-Da?...... Dacă e vorba de a intra în uniune, i-am spus că-.
-Nu, nu asta.
-Atunci ce?
-Poate să țină un spectacol aici? Și să invite țările din europa? Nu doar din uniune....
-Ce? Nu, nu, nu, cu siguranță nu.
-Văăăă roooog!!!
-....*oftează* Bine, poate.
-DA!!
-Dar, despre ce spectacol e vorba?
-Imnul ei. Limba noastră.
-Aha....și când vrea să țină spectacol?
-Uhh, peste vreo două zile?
-Bine, ne vedem atunci. La revedere România!
-La revedere!

Cu vestea cea bună, se duce la Moldova, care încă mai consrtuia căsuța.
-Hei, Moldova!
-Huh? O! Salut!
-Vești bune!
Moldova nici nu mai trebuia să îl lase pe România să zică, căci știa la ce veste bună se referă. De bucurie, a sărit în brațele României, imbrățișândul.
-Pot să te mai rog ceva?
-Ce?
-Ai putea să faci parte din spectacol?
-NORMAL!!
România vroia să facă parte din spectacol, în plus, în momentul ăla, se visa a fi o stea.

După toate astea, au început să împrăștie afișe prin toată clădirea și pe stradă. Pentru prima oară, Moldova a putut să vadă în sfârșit bine clădirea pe dinăuntru.