CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

Plictisitor

A trecut o săptămână de când cu toată situația cu petiția. România era în biroul lui, care încă nu arăta că înainte, nu a pus încă toate lucrurile lui la loc sau așa, mai erau încă cutii cu diverse lucruri. Astăzi el nu avea nimic de făcut, așa că era așezat pe scaunul din biroul său, cu picioarele pe birou și cu mâinile după cap, în timp ce se uita la un poster de pe tavan pus de el însuși. Era un poster motivațional luat din biroul unui psiholog. După toată zarva de acum o săptămână unde România l-a atacat pe Finlanda și și pe Austria, UE l-a rugat să meargă la un psiholog să-și rezolve aceste "tendințe violente". Psihologul nu era foarte fericit ca i-a fost luat posterul, dar a acceptat având în vedere că era plătit destul de bine ca să se ocupe de România.
Oricum, astăzi România nu avea multe de făcut, și-a terminat toată treaba de care știa și acum se plictisea în biroul său. Se gândea la tot felul de lucruri, încercând să-și potolească plictiseala, nu l-a ajutat. A încercat să găsească ceva joc pe telefon, în zadar. A încercat să construiască un turn din pixuri, dar s-a dărâmat și și-a pierdut răbdare, ajungând să se plictisească din nou. Într-un final, iese din birou ușor încruntat. Se uită pe hol, era liniște, abia de se auzea ceva. Tot ce puteai să auzi e o imprimantă într-o sală de la capătul holului. România curios și al naibii de plictisit, a umblat către sala respectivă și înainte să între, trage cu ochiul în înăuntrul sălii. Nu era nimeni, sala era goală și doar imprimanta se auzea, așa că, curios fiind, intră în sală și se uită împrejur în timp ce mergea spre imprimantă. Când să se uite ce hârti ies, apare cineva în spatele lui dintr-o dată.
-România!
-AHH! speriat, acesta se dă în spate și se prinde de masă speriat, aproape picând pe jos. Cel care l-a speriat era Irlanda. Clipi de mai multe ori, încă surprins și trecând peste spaimă, și își găsi echilibrul încât să stea în picioare.
-M-ai speriat! Ce-i cu tine aici?!
-Voiam să-mi iau niște foi de la printat-. a arătat cu degetul la imprimantă.
-A.. Aha-.. România se dădu la o parte, făcându-i loc.
Irlanda profită de gestul României și a înaintat să își ia foile. România se uită curios la foi până când Irlanda se uită la el serios, ușor încruntat.
-Ce te tot uiți..?
-Ce are dacă mă uit??
-Nimic!
-Atunci de ce nu ai vrea să mă uit? pune mâna pe foi și Irlanda a sărit un pas înapoi cu foile și se agită. Nu pune mâna pe ele! Cine te crezi tu să pui mâna pe ele?!
-Mamă! Ce te-o apucat?! Așa o zici de parcă cine știe pe ce am pus mâna.. își dădu ochii peste cap.
-Sunt hârtii importante pentru UE! Nimic ce te-ar privi pe tine..
-Cum adică?!
-Păi.. Ști ca nu ești chair așa de important-. M-mă refer la astfel de chesti, normal!
România s-a încruntat la Irlanda. Atunci a fost momentul când Irlanda se grăbi și părăsi camera într-o fugă.

"Ceva nu e okay.." se gândi România. "plănuiește ceva? Așa pare! Pare cum pot afla ce e pe foile alea?" se gândi și văzu calculatorul.
"exact! Ar fi trebuit să le aibă pe acest calculator ca să le scoată! Pot vedea ce plănuiește!". România nu a mai ezitat și s-a așezat la calculator, uitându-se prin fișiere, dar nu a dat de nimic.
-Ugh! Speram să dau de ceva.. după asta mormăie. Așa aș fi scăpat d plictiseala mea.
Până când îi veni o idee.
-Stai puțin!
Verifică el calculatorul și găsește posibilele fișiere în coșul de gunoi din calculator. Când începe să citească, par ar fi documente despre salariul țărilor. Curios, România le scoate la imprimantă și fuge cu ele la el birou. Când începe să citească, observ că e printre cei plătiți cel mai prost.
Blocat la numărul de pe foaie, se ridică și trânti foile de biroul său.
-Am ceva de discutat cu UE acum...

-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-

Salut cititorii mei! Îmi pare nespus de rău că nu am mai postat. Într-adevăr e vina mea și a școlii.. Știu că acest capitol nu e lung, dar am zis că e mai bine decât nimic..! Sper să vă placă și ne vedem data viitoare! Ceaw! ^^