CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

Un Nou Folos

5 zile mai târziu de dimineață, după ce aceștia au returnat valiza, România refuza să meargă la clădirea U.E.
Stătea pe canapea și se uita cum telefonul îi suna în continuu pe măsuța de cafea. Moldova își făcea ceai, și îi era somn. Îi era prea somn să mai bage în seamă telefonul care suna.

Germania îl sună în continuu. Sunatul acesta a ținut timp de 3 minute deja. De obicei, Germania te sună odată și nu te sună a doua oară, decât mai târziu. Când e ceva urgent totuși, te sună în continuu.
România se uită cu greață la telefonul. Într-un final ridică telefonul și răspunde cu frică, încercând totuși să nu se audă fricos.
-.. Alo..?
-Hallo România. Vin-o la biroul meu.
-Dar-!
-Nu-mi pasă că ești acasă și nu aici. Vin-o.
Și așa s-a închis conversația lor. Germania nici nu părea nervos. Părea destul de detașat și relaxat. România era cel stresat, nu voia să meargă nici în ruptul capului!
-Ughhh.. Ce mă fac Moldova?! Trebuie să merg și nu vreau!
-Păi, ce ți-o zis?
-Că să mă duc.
-Și altceva?
-Că nu-i pasă că sunt acasă. Și să merg oricum.
-Atunci du-te.. Deja ai răspuns la telefon.
-Nu vreau! S-a plâns el, ca un copil.
-Atunci nu te du! Vai! Nici nu vreau să te mai aud.
Moldova și-a luat ceaiul și a mers sus.

România și-a acceptat soarta. Și-a luat o geacă pe el și a mers către clădire. Când a ajuns în fața ei, stătea acolo și nu se mișcă. Diferite țări treceau pe lângă el, ieșind sau intrând în clădire. Spania a apărut în spatele lui:
-Hola!
-AHH! România s-a speriat.
-A-ah! Calm, calm! Sunt eu.. Ce stai aici ca o statuie?
-M-a sunat Germania și vrea să merg la el..
-Oh nu.
-Da..
-Ce s-a întâmplat odată de a-ți ajuns înapoi? N-am mai dat de tine și sora ta.
-An reușit să returnăm o parte din bani!
-Grozav!
-Și casa noastră nu mai era împânzită de polițiști.
-Aia e, șocant! V-a surâs norocul văd că.
-Da! Iar acum iar am dat de dracu..
-Poate nici nu e ceva grav..
-Germania părea destul de calm la telefon, dar nu știu ce să cred.
-Dacă vrei, vin cu tine.
-DA, TE ROG! România l-a prins de umeri fericit, cu ochii umezi de bucurie și frică. Spania a chicotit:
-Bine, bine.. Revino-ți!
România i-a dat drumul și și-a dres glasul. Spania a intrat cu România în clădire și au mers până în fața ușii Germaniei.

România a bătut la ușă, tremura.
-Intră. Era vocea Germaniei, părea încă calm.
-Chiar nu credeam că va veni.. S-a auzit o voce șoptită înăuntru, părea a fi U.E.
România deschide ușa un pic și trage cu ochiul înăuntru, era puțin întunecat, dar nu la fel de întunecat ca atunci când a fost Moldova pe acolo. România oftează și intră în biroul Germaniei, închizând ușa în urma sa.
-S-salut Germania! S-a uitat în jur și l-a văzut și pe U.E.  Salut și ție U.E. Părea mai fericit să-l vadă pe el decât pe Germania.
-Bună România. Germania era calm și serios. Ști de ce te-am sunat să vi?
România a dat din cap că nu.
-Am treabă pentru tine. Germania a scos niște foi dintr-un sertar și le-a pus pe biroul său.
-Vreau să duci foile astea Belgiei.
România era confuz.
-Ha? Atât..?
-Ar trebuii să mai fie și altceva?
-Nu dar.. Chiar asta e tot?
Germania a stat și s-a gândit.
-Ah, defapt, mai e ceva-.
României îi era frică, se întreba de ce nu putea să tacă. A înghițit în sec.
-Ce.. Ar mai fi?
-Vreau să te duci să faci niște cafea pentru mine și U.E. Cu ce ai vrea să-ți fie cafeaua? S-a uitat la U.E.
-Huh? Cu o lingură de zahăr?
-Mie îmi place fără nimic.. România, ești în stare să faci două cafele, nu?
România se uita ca prostul la cei doi. A clipit de câteva ori și a luat foile.
-Da.. Pot-.
-Perfect. Du foile și pe urmă poți să vi cu cafeaua.
România a dat din cap odată aprobator.
-Înțeles..

Pe urmă a ieșit pe ușă. Spania îl așteptă acolo.
-Deci?! Cum a fost?
-Mă simt ca un fraier..
-C-ce s-a întâmplat?
-M-a pus să duc niște hârti Belgiei și să le fac cafea.
Spania s-a uitat nedumerit.
-Poftim?
-AIA ZIC!! România a început să șoptească:
-Nu au spus nimic de valiză sau ceva!
-Ciudat.. Sigur sora ta a dus valiză în biroul lui? Spania șoptea de-asemenea.
-Eu așa știu!
-Poate pentru că a găsit valiza nu a mai zis nimic..
-Dar poate nu a verificat-o și crede că toți bani sunt acolo! Dacă va afla, poate nu va mai fi așa calm!
-Ah.. Atunci returnează-I cât de curând!
România a oftat, fiind de acord cu Spania.
-Văd eu.. Mă duc să fac ce mi-au dat de făcut. Ne vedem.

România s-a dus și i-a dat Belgiei hârtiile și s-a dus să facă cafeaua pentru cei doi.
În timp ce Spania și România vorbeau, la fel vorbeau și U.E. cu Germania.
-Germania, nu sunt sigur dacă e o idee bună..
-Ai încredere. Am învățat câte ceva nou despre România recent. Măcar după pozna asta aiurită, știu cum să-l fac mai folositor. În sfârșit, văd și eu potențialul pe care-l vedeai și tu.
-Serios? Dar de unde ai învățat chesti noi despre el, cum de vezi potențial în el acum? Mă speri..
-Am eu metodele mele.. Nimic ilegal bineînțeles.
-Sigur nu pari mai suspicios acum-.
-Am vorbit cu cineva care a mai avut de a face cu România, fericit?
-Cine e acea persoană?
-Nu contează. Ce contează e că România va fi mai folositor de acum în colo.
-Nu știu cât de bună e munca de secretar pentru el..
-Hai să nu-l numim secretar. Hai să-l numim.. Mesager. Până la urmă, o să ducă și o să aducă foi și cafea. Dacă reușeste să facă atât, cine știe. Poate va reuși să ducă și dosare-. Germania a râs puțin la idea acea.
-Ești dea dreptul fantastic..
-U.E., ști prea bine că nu are cum să dea în bară cu asta. Hai să-l lăsăm așa vreo săptămână, două. Și după aia îl întrebăm să vedem dacă îl deranjează munca asta.
U.E. a oftat și a dat din cap ușor, dezaprobator, deși lăsând planul Germaniei să continue. A ieșit și el din biroul Germaniei.

---------------------------------------------------

Salut cititori! Scuzați că și acest capitol este unul întârziat. Din nou, au intervenit diferite lucruri. Sper să vă placă! Ne vedem! :) ✨