CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

WI-FI

Pe ecranul telefonului arăta că nu era WI-FI. Iar România are WI-FI tot timpul, și e foarte bun.

Bine, poate că nu are locuri în spitale, sau autostrăzi sau.....mai bine tac.
Dar, are mereu un WI-FI foarte bun! Cam cel mai bun WI-FI dintre toate țările din Europa! Cea ce te cam surprinde având în vedere statul lui economic.

Oricum, România se holba îngrozit la ecranul telefonului, Moldova nu știa ce s-a întâmplat:
-Huh? România? Ce s-a întâmplat??
-Eu, eu, eu, eu......
-Tu, tu, tu, tu, ce??

România nu avea cuvinte. Iar adesea, acțiunile pot exprima mai mult decât cuvintele. Așa că i-a arătat ecranul telefonului, tremurând de şoc.
Moldova nu putea vedea bine ecranul:
-Da nu mai tremura! Nu pot să văd ce îmi arăți! A zis criticândul, și luând telefonul din mâna lui, care tremura odată cu el.
-S-scuze! D-d-dar m-am şocat!
-O mai taci! Lasă-mă să văd care i problema! A spus în timp ce se tot uita pe ecranul telefonului să vadă care era problema.
-Eu nu văd nimic neobișnuit. Încerci să îți bați joc de mine??
-Ce?! Nu! Uită-te mai bine!
-La ce bunul Dumnezeu să mă tot uit?!
-Te uiți ca curca-n lemne! Dă-mi telefonul să îți arăt! I-a zis Moldovei, arătând cu degetul unde era problema.

Moldova a tras o privire mai atentă:
-Asta-i problema catastrofală? Asta-i problema care îți mănâncă sufletul??
-Da!! Chiar asta e!
-Faptul că nu ai primit mesaje de la nimeni. Cea ce arăta faptul că nu ai prietenii?
-CE?! NU!! Bine, poate și aia....dar NU!
-Atunci ce??
-WI-FI-ul! Asta e problema problematică!
-Atunci pot să zic că înțeleg.

După această mică argumentație, cei doi s-au împăcat. România era doar confuz, nu înțelegea de ce nu are
WI-FI. Și la momentul, cineva bate la ușă (Din nou).
-Cine ar putea fi? Întrebă Moldova curioasă, ca și cum era un mister.
-Cineva, logic!
-Da, dar cine?

România doar a ridicat din umeri, ca semn că nu are nici o idee, deși lui îi era doar lene să se gândească destul de bine.
Moldova a comentat la gestul lui:
-Vai! Dar ce mult m-ai ajutat să aflu.
-Cu plăcere!

Ciocănitul de la ușă s-a auzit din nou.
-Cred că cea mai bună idee ca să afli e să deschizi ușa.
-Huh....Ai dreptate!

Ciocănitul s-a auzit din nou de încă două ori, ca și cum persoana care bătea era într-o grabă enormă.
Moldova se îndrepta spre ușă, în timp ce România era în spatele ei, curios de cine ar putea fi la ușă.
Moldova nu mai apucase să deschidă ușa, căci persoana de pe cealaltă parte a ușii, a deschis-o, ca și cum ea ar fi locuit acolo.

-În sfârșit! Ați deschis ușa. A zis Ungaria cu un zâmbet mai malefic de felul lui.
-Defapt, tu, ai deschis ușa, noi vroiam să o deschidem-

România nu a avut timp să termine bine propoziția, că Ungaria a spus peste el:

-Mă rog, am venit să văd dacă nu cumva s-a întâmplat ceva...
Ceva, şocant!
-Huh?? Ce? România a stat câteva secunde să proceseze la ce se referea Ungaria. Iar în ultima lui secundă de procesare, a realizat. A tras un aer adânc de şoc, și a spus cu o voce care arăta că se simte mai trădat ca de obicei, de către Ungaria:
-TU! Tu ești răspunzătoare pentru asta!
-Pentru faptul că nu ai WI-FI? Da, eu sunt cauza nefericiri tale!
-Tu mereu ești o nefericire, dar acum, nu mi-ai luat Ardealul, ci WI-FI-ul!
-Am venit să îți spun că eu sunt de vină!
-Și văd că îți place să fi vinovată.
-Ce?! Nu, dar, UGH!

Ungaria a părăsit casa României în dispreț.

-Pa, pa!! Nu te mai așteptăm pe la noi!! A salutat România, ca și cum ar fi fluturat o batistă, și spunând "adio".
Pe urmă a închis ușa, și s-a uitat la Moldova, iar Moldova s-a uitat la România, timp de vreo 10 secunde.

-Acum ce? A întrebat Moldova.
-Eu chiar îmi vreau WI-FI-ul înapoi.
-Nu cred că WI-FI-ul e un obiect material pe care ai pitea să îl iei și să îl ți spre exemplu.
-Păi nu e, trebuie să verific cablul de internet.
-Păi ce mai aștepți? Du-te și verificăl.

România nu a mai zis nimic și s-a îndreptat sus pe scări, la etaj, până la geam, afară pe acesta, pe acoperiș. Putea să vadă cablul care era tăiat, a scos din buzunar niște bandă izolată, și a prins cablul, se vedea clar că era o muncă făcută de România. Deși, ca prin magie, a funcționat, și WI-FI-ul
s-a întors. România se pregătea să coboare, dar a alunecat și a căzut de pe acoperiș, ca și cum s-ar fi dat pe tobogan, din fericire pentru el, înainte să cadă, s-a prins de marginea acoperişului.

România se afla într-un moment de şoc (Din nou). Nu a realizat ce tocmai se întâmplase. Cum a alunecat pe acoperiș, cateva țigle au căzut de pe acoperiș, find făcute țăndări la impactul cu pământul.

Moldova a auzit țiglele, și a ieșit afară în fugă. Când l-a văzut pe România, nu s-a putut abține, și a început să râdă cu lacrimi.