CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

..Unul Pentru Toți.

S-a făcut seară și România era în sala cu pricina. A început să măture și să strângă. La un moment dat aude ușa în spatele lui cum se deschide. Când s-a uitat în spate, l-a văzut pe Germania. S-a întors cu corpul în direcția lui și și-a lăsat capul ușor într-o parte
-Germania? Ce faci aici? și-a îndreptat capul. Vreau să spun că, înțeleg ce cauți aici în clădire, tu de obicei stai până târziu, dar.. Ce cauți aici? În sala asta mă refer.
Germania nu a spus nimic. A luat o matură în mână și a oftat, închizând-și ochii.
-Am venit să te ajut.
România părea nedumerit.
-Să mă ajuți? De ce m-ai ajuta? Din vina mea, te-ai ales cu tort în nas!
-Nu a fost.. În totalitate vina ta.
-Dar.. Of.. Nu mai contează. el doar a continuat să măture. Fă ce vrei, dacă vrei să îți iei din timp și să mă ajuți să curăț.. Problema ta!

Germania și-a deschis ochii și a dat ușor din cap, fiind de acord cu el. A început să măture.
După o vreme, România s-a oprit și s-a holbat la el, când Germania a observat și acesta s-a oprit și s-a holbat înapoi, dar părea confuz.
-De ce mă ajuți?
-Poftim?
-De ce mă ajuți?! E ciudat!
-Ciudat?
-Da! Până și faptul că ai fost mai de treabă cu mine.. E dubios! De ce ești de treabă?! a exclamat frustrat, aruncând mătura de podea.
-România..
-Nu mă lua cu aiureli și nu evita răspunsul! Mi-ai dat un birou, mi-ai dat cadoul acela.. Și acum mă ajuți! De ce?!
-Calmează-te!
România făcu liniște și și-a încrucișat brațele, așteptând un răspuns. Germania a oftat inconfortabil.
-Am început să nu te mai urăsc.
-Huh?? Nu înțeleg. și-a descrucișat brațele.
-Te uram. Te uram, rău de tot!
-Okay? Tot nu înțeleg.
-Taci și o să înțelegi! azvârli mătura pe podea. România tăcu.
-Te uram. Prezența ta mă irita, erai insuportabil! Prea vesel și nepăsător! Nu puteai lua nimic în serios dar-.. a oftat descurajat.
-Dar de când ți-am dat lucruri diferite de ce făceai înainte, te-ai schimbat. Ai fost productiv, cu o prezență relativ plăcută, chair dacă personalitatea ta, tot aceeași a rămas.
România se uită ciudățit la el.
-Și.. Cum explică toate astea de ce ești de treabă cu mine?
-Nu te mai urăsc. În momentul în care nu te-am mai urât, n-am vrut să mai fiu la fel de rău.
-Oh.. România s-a uitat în altă direcție, stânjenit.
-Am să plec. Prezența mea doar te deranjează. Am lucruri de făcut. repede, s-a întors și a părăsit sala, trântind ușa.

Romania voia să îl oprească, dar nu mai apucă. Acesta a oftat și s-a așezat pe jos.
-Sunt un nătăfleț..
A stat acolo o vreme, și la un moment dat a continuat să curețe. După ce a terminat, a părăsit sala și o luă spre ieșire.
Când a trecut pe lângă biroul Germaniei, lumina era aprinsă înăuntru. România s-a încruntat și s-a grăbit înapoi în sală.
Germania își scria hârtiile liniștit, când intră România fără să salute și lăsă o farfurie, cu o felie de plăcintă, pe birou. Germania nici nu a apucat să înțeleagă gestul până România nu a ieșit, fără să salute. Vede felia și oftează.
România deschide ușa putin, și vorbește prin crăpătura ușii.
-Colegii de birou trebuie să se susțină.
Apoi închide ușa silențios.
Germania doar a dat din cap, dreapta și stânga, amuzat de gestul lui, dar fără să zâmbească.