CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

Misiunea de salvare

-Oprește-te din râs, și ajută-mă să cobor de aici! A strigat România.
-Acuma! A zis Moldova, luând o praştie, și ochindul pe România.
-În siguranță dacă se poate.
-Oh....Bine. Um, stai să mă gândesc.

Moldova a azvârlit praştia la întâmplare. Și cu siguranță a nimerit ceva, căci s-a auzit zgomotul acela clasic, de pisică, care miaună speriată și nervoasă, timp de vreo 2-3 secunde.

România încă atârna de marginea acoperişului.
-Ajută-mă odată! M-am săturat să atârn aici! Și....îmi e puțin frică.

Țările au ajuns uşor, uşor, să se adune și să se uite uimite și îngrijorate la România, care încă atârna de marginea acoperişului.
Moldova se gândea, cât de repede putea ea, la un plan cum să îl ajute pe România să coboare.
Germania vroia să sune la 112, deși România refuza complet, zbierând la Germania, ca nu cumva să îndrăznească să sune la 112.

-NU SUNA LA 112!!
-Dar ești în pericol de a cădea! De ce nu aș suna?!
-Ar fi un motiv stupid să suni la 112, ca să mă dea jos de aici!
-Dar, e o urgență! Nu contează stupiditatea acesteia! Măcar dă un motiv, pentru care să nu sun!
-Ți-am zis deja! E un motiv stupid!

Moldova a intervenit în dialogul celor doi:
-Nu vrei să sune, fiindcă ești încăpățînat!
-Aia știu și eu, dar nu vroiam ca Germania să știe!
-Oh...Are logică.
-Zău? Ei nu m-ai spune!

În timp ce Moldova și România aveau dialogul respectiv, Germania sună la 112.

~Peste 10 minute~

România încă atârnă de marginea acoperişului, Moldova s-a dat bătută, în a găsi un plan ca să-l dea jos pe România. Țările deja se m-ai calmaseră când au văzut ca România își păstra poziția.

România se săturase de mult, să stea atârnat. Așa că a încercat să se cațere pe acoperiș, când țările au observat ce vrea să facă, au început să strige la el și să se îngrijoreze puțin, doar nu s-ar sfârși lumea dacă el s-ar răni, așa cum adesea se întâmplă.

România aproape reuşise să se urce înapoi pe acoperiș, țările sufereau de schimbări de emoții în continuu, ba îngrijorați, ba calmi, ba îngrijorați din nou.

Pe urmă sosiră și pompieri, România se simțea revoltat, așa că s-a încruntat la Germania, într-un mod mai mult sau mai puțin caraghios.

Încruntarea, care România o avea:
>:c

Pompieri văzându-l pe România, ştiau că va refuza să fie dat jos, până la urmă, România s-a cățărat înapoi pe acoperiş, find cât de cât în siguranță.
Pompieri se pregăteau să-l dea jos pe România. Bineînțeles că refuza, mai că le trăgea palme pompierilor. Deși la un moment dat, a făcut un pas stângaci, și a alunecat de pe acoperiș.
Din fericire, a aterizat într-un tufiș.
Țările s-au speriat pentru o clipă, dar clipa a trecut în momentul în care România a ieșit din tufiș doar cu o mică zgârietură. Pompieri și-au dat seama că România e în regulă. Așa că au şters-o.

După vreo 15 minute, România se duse spre Germania încruntat în still acela caraghios. Germania nu arăta că-i pasă, și l-a întrebat pe România ridicând o sprânceană într-un stil mai arogant de felul lui:
-Vreo problemă? Înafară de faptul că am sunat la pompieri?
-De fapt, asta e problema! Eu ți-am zis să nu-i suni!
-Cine știe ce s-ar fi putut întâmpla!?
-Nimic!! O zgârietură, atât! A zis România autoritar, arătând la zgârietură. Făcu stânga împrejur, și se duse înapoi în casă, lăsândul pe Germania cu ochi în soare, fără să îl lase să dea o replică înapoi.

România era nervos, așa că decise să se plictisească pe canapea, astfel în cât se va plictisi și nu va mai fi nervos.