CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

Savarină

Următoarea zi, România nu a mers la lucru. Nu că nu trebuia, dar nu voia, nu putea. A rămas acasă și dormea. Nu era nici în cea mai bună formă. Mai apoi, l-a sunat Germania. Plictisit și obosit, răspunde la telefon.
-Alo..?
-Alo. De ce nu ești la muncă?
-Nu mă simt bine.. Nu m-am simțit ca și cum aș fi vrut să vin azi.
-De ce nu ai zis mai repede?
-Mă simțeam.. Nașpa! Nu voiam nici măcar să mă mișc..
-Înțeleg.. Am să-i spun UE.
-Spune-i ce vrei! Eu am să rămân acasă.. Pa.
Fără să gândească prea mult, a închis telefonul și l-a pus deoparte.

Douăzeci de minute mai târziu, intră Moldova la el în cameră cu ceai.
-Ți-am adus ceai!
-Liniște! Nu fă gălăgie.. Mă doare capul.. Nu mă ajuți.
Moldova a pus cana pe noptieră de lângă pat.
-Bine, bine! Am înțeles..
-Ce fel de ceai e? zise el, întorcându-se cu greu în pat, ca să se uite la ea.
-Mușețel..
-Hm.. Okay.. Îl beau mai târziu.
Moldova a dat din cap aprobând și a ieșit din camera lui.
Acesta se chinuie și se așează pe marginea patului. A luat cana și a sorbit liniștit din ea. A oftat relaxat dar și extenuat. Pe când să se întindă, cineva bate la ușă.
-Huh? Cine e? Moldova??
Pe ușă a intrat Germania.
-Salut, România.
-Ah.. Salut. nepăsător, acesta s-a întins în pat.
-Nu ai de gând să te învelești?
-Nu am forța pentru asta acum.. Tu cum de ești aici??
-Când mi-ai zis că nu te simți bine, am decis să merg pe la farmacie și.. Chesti. Apoi am venit aici.
România s-a prăbușit pe pat.
-Nu-mi trebuie nimic~.. Pleacă te rog, pleacă!!
Germania a stat acolo vreo câteva secunde, apoi a lăsat lucrurile pe noptieră.
-Fie. Însănătoșire grabnică.
Și-a fixat cravat și a ieșit din cameră, închizând ușa grăbit.

Când România s-a uitat pe noptieră, a văzut ceva medicamente și o savarină. S-a uitat confuz, dar nu voia să-și bată capul acum cu ce i-a adus Germania.
România se simțea prea rău, așa că a dormit toată ziua. Moldova se mai îngrijoră pentru el și-l verifică din când în când. Nici nu s-a trezit să mănânce, a dormit până la 4 dimineața. Nu e el sigur de ce s-a trezit la ora aia, dar după ce a dormit atât de mult, a reușit să se simtă puțin mai înviorat. Până la urmă, somnul este important când nu te simți bine.
Având în vedere că a dormit așa de mult, i s-a făcut foame, dar nu voia să meargă până în bucătărie. A decis să verifice ce i-a adus Germania. A aprins lampa de la noptieră și a verificat punga cu medicamente, în pungă erau niște medicamente simple, ba un Nurofen, ba un paracetamol sau un Kebene, din astea. România a pus punga înapoi pe noptieră și s-a uitat la savarină. Sirop de pe ea s-a închegat puțin și zeama din cireașă s-a scurs o idee pe frișcă. România nu s-a gândit prea mult la cum să o mănânce, doar a luat vreo câteva îmbucurături mari și a râgâit ușor. Buzele și obraji îi erau acum lipiciose de la savarină, nu a avut încotro și s-a dus la baie să se spele pe fata și mâini. S-a întors în camera sa și s-a întins pe pat, tolănit. Abia acum a oua mâna pe telefon și a verificat cât e ceasul.
"Hm.. E ora patru. Aș putea încerca să dorm în continuare dar nu cred că îmi va ieșii.. Aia e! Am să stau pe telefon sau ceva."

România și-a pierdut timpul pe telefon până când a văzut că Germania e activ pe o aplicație.
"Ce? Adică-, poftim? Cum de e activ la ora asta? Lucrează sau ceva?"
România atunci îi scrie un mesaj.
România: Sal, ce faci la ora asta activ? 🙂🧍‍♂️

România nu a primit un răspuns pe loc dar l-a primit.
Germania: Te pot întreba același lucru.
România: Eu m-am trezit acum după ce am dormit. Dar tu? Tu ai vreo scuză?
Germania: N-am nevoie de nicio scuză.
România: Atunci de ce ești așa nervos când te-am întrebat? 😞
Germania: Nu sunt nervos. Ca să-ți răspund la întrebare, lucrez.
România: Mă mir că vorbești acum cu mine-
Germania: Luam o pauză.
România: A h a, cum de lucrezi?

Germania nu i-a mai răspuns la mesaj și în schimb l-a sunat. România s-a speriat, dar i-a răspuns.
-Alo?? Cum de mai sunat?
-Vorbitul prin mesaje părea ineficient. Dacă vrei să-mi mai zici ceva, poți să-mi zici așa. Va fi mai ușor pentru amândoi.
-Aha.. Observ.. Dar m-ai speriat! Apropo, mersi pentru savarină.
-Oh, uhm.. Cu plăcere. Ai luat vreunul dintre medicamente?
-Nu.. Cel puțin nu încă. Am de gând să ți le dau înapoi.
-Poftim? De ce?
-Cu siguranță au costat ceva și nu am eu nevoie atâta de ele. Tu pari a fi genul care ar avea nevoie mai mult de ele și și de mai mult somn!
Germania îl asculta amuzat.
-Să ști că înțeleg de ce lucrezi și alea, alea, dar nu e bine să tragi ca câine atâta!
Germania a chicotit.
-Huh? A fost ăla un chicot? STAI UN PIC! Dă înapoi! Ai chicotit? Nu te-am mai auzit să o faci. Cel puțin nu cred-.
-E ceva așa de ciudat?
-Neobișnuit.. Oricum, când îți termini treaba?
-În vreo 30 de minute.
-Vrei să merem undeva să facem ceva?
Germania părea ofensat când a răspuns.
-Poftim?? La ora asta?
-Da! Ce are? Parcă văd că după ce ajungi acasă iară lucrezi!
-Sunt acasă..
-Sunt dezamăgit să aud asta.. Hai, putem bea dacă vrei!
-Să bem?
-Mhm! Tu alegi ce și unde și cum. Nu mă consider pretențios.
-Hm.. Nu știu ce să zic. E târziu-.
-O să dormi mai bine!
-Mâine avem lucru.
-Te-ai îmbolnăvit de la mine când ai trecut pe aici și nu mergi mâine.
-Dar-..
-Gata! Shhh, taci! Ne vedem în 50 de minute atunci. Vino tu la mine-.
România i-a închis în nas, fără să îi dea o șansă să răspundă.

Germania a oftat.
-Nu e o idee bună.. Nu e o idee bună chiar deloc..
"Cine m-a pus să merg la el azi? Cine m-a pus să-i răspund la mesaj? Cine m-a pus să-l sun? Dacă stau să mă gândesc, este vina mea.. Nu știu ce așteptări aveam, acum trebuie să îi fac pe plac.."