România și Moldova sunt frați (România) și o soră (Moldova) care mereu o să îi auzi făcând glume la adresa altor țări, și chiar a lor câte o dată.
Mai intră și in buclucuri care ar putea provoca o ceartă, dar ajung să rezolve totul având la sfârsit...
După cele două zile trecătoare, a venit și ziua spectacolului. Toate țările europei erau acolo, chiar și Rusia, care oarecum, făcea parte și încă face parte din continentul numit europa. După o vreme te așteptare în sală, s-au stins luminile, și a început așa zisul, Spectacol. România a dat startul cu:
Limba noastră-i o comoară, În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară, Pe moșie revărsată.
Zicând el așa, cu multă dramă, și imitând un actor adevărat, în fundal a arătat un cufăr mic, apoi o ață lunguiață și în cealaltă mână o piatră, după asta, a venit momentul ei să recite.
Limba noastră-i un foc ce arde, Într-un neam, ce fără veste, S-a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste.
Am menționat faptul că România se ocupă de figurație? Nu? Păi, când a zis Moldova "e un foc ce arde" România a mișcat subtil un foc din carton să pară ca unul adevărat. Când a zis "somn de moarte" România s-a îngropat repede în ceva pământ, adus în pe scenă, și după s-a ridicat din pământ de parcă era un zombie. Pe urmă, la "Ca viteazul din poveste" repede a luat-o și a pus-o pe Moldova, pe un cal de jucărie în mărime naturală, și a fluturat mantia ei ca și cum ar fi fost în bătaia vântului. Moldova ținea o sabie tot din carton, și era îmbrăcată în Mihai Viteazul, doar era vorba de Moldova nu?
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Continuă România:
Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulger, ce spintec, Nouri negri, zări albastre.
Am zis cumva că amândoi sunt figuranți? Pe rând... Păi acum era rândul Moldovei să fie, când România a zis "numai cântec" a aruncat în sus cu note muzicale, făcute din carton. La "Roi de fulger, ce spintec, Nouri negri, zări albastre" , tot din carton, a arătat un nor cu un fulger, pe urmă un fulger simplu care l-a aruncat prin niște nori (tot de carton) agățați cu o sfoară de tavan.
La un moment dat, s-a și terminat, toate țările văzând spectacolul au rămas confuze, spectacolul li s-a părut un pic rasist, pentru că ziceau de limba română ca find foarte bună, și frumoasă, și tot așa. Au aplaudat cum au putut încât să pară prietenoși, și s-au îndreaptat spre casele lor. În scimb, România și Moldova erau fericiți din două motive: pentru că s-au descurcat grozav, și pentru că nu au dat foc la nimic, sau că nu au provocat un haos.
Moldova se îndreapta spre casă, în timp ce România strângea. Veni U.E. la România și îi zice:v -Se pare că va-ți descurcat bine. -Știu! Partea cea mai bună, e că nu am distrus nimic! Oricum, eu trebuie să plec. Ne mai vedem amice! -Bine, ne mai vedem.
România mergea spre casă, era destul de întunecat, asa că și-a spus în sine: Vai, tre să mă grăbesc!
România se grăbi spre casă, când o vede pe Ungaria. Perfect, la asta s-a gândit. Ca să evite o discuție cu Ungaria, sau mai bine zis o ceartă,a decis să se ascundă, bun, acum.... ascunsul ca ascunsul daaar.....unde să mă ascund? Se gândii. Nu avea unde să se ascundă așa, că nu s-a ascuns. Din fericire, și spre mirarea României, Ungaria a trecut ca și cum nu l-a văzut, cea ce a făcut-o.
Ajunge România acasă, simțea un miros...un miros...un miros de vin. A înțeles imediat, Moldova a băut vin. O înveleşte, căci ea se afla pe canapea adormită, și așteaptă să se transforme în vampir complet, dar nu permanent.
