CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

Petrecerea

Belgia a continuat să-l tragă după el grăbit. România abia de putea să țină pasul, chiar dacă el era puțin mai înalt.
-Care e faza cu toată graba asta?! Înțeleg că mai căutat dar vreau să și știu de ce!
-Germania mi-a dat hârtii de făcut și am nevoie de ajutorul tău!
-Al meu?!
-Tot ce trebuie să faci e să mă ajuți să le pun la loc după ce mă ocup de ele!
-Și de ce mă rog, nu poți să faci tu asta?
-Trebuie să le pun sus pe rafturi și nu ajung, iar dacă folosesc o scară am șansa să le scap pe mine!
-Păi de ce îmi ceri mie ajutorul și nu altuia care te poate ajuta cu asta?!
-Alți sunt ocupați, tu nu prea ești ocupat în mod normal!
România voia să protesteze în legătură cu comentariul făcut dar s-a răzgândit. S-a lăsat tras de Belgia în continuare.

Odată ajunși în biroul lui, Belgia se așează rapid pe scaunul lui și începe să se ocupe de hârti grăbit. România se uită la el nedumerit și întreabă:
-Uhm.. Trebuie să aștept aici până le termini de scris?
-Nu! Vezi teancul acela de lângă ușă? Zice el îngrijorat, arătând cu pixul către teanc.
-Da, îl văd.
-Începe cu acelea. Pune hârtiile pe rafturi.
-Dar cum o să știu unde vine fiecare??
-M-am gândit că o să întrebi asta.. Fiecare raft are câte o bandă de o culoare pe el, vezi?
-Mhm. România dădu din cap aprobator.
-Bun. Fiecare dosar, hârtie și cine știe ce mai e acolo, are câte un post-stick colorat lipit. Tu doar trebuie să potrivești culorile! Sper că nu ești daltonist..
-Acum înțeleg! Așa o să fie ușor! România a zis asta plin de încredere și începe să organizeze hârtiile pe rafturi. Într-o oră, el și Belgia erau gata. Belgia răsufla liniștit.
-În sfârșit, am terminat! Amândoi! Se ridică de pe scaun și se întinde peste birou către România, cu mâna ridicată.
-Bate palma!
România s-a uitat la el confuz. Nu se aștepta la asta, dar el fiind bucuros că a terminat de asemenea, bate palma cu Belgia și râde.
-Mă bucur că te-am ajutat!
-Mersi! Trebuie doar să mai duc dosarul acesta Germaniei.
-Hai să mergem! Nu prea am nimic de făcut așa că vin cu tine!
Belgia a zâmbit și a izbutit-o pe ușă. Pantofii lui scârțâiau veseli la pasul lui grăbit.

"Vai, destul de rapid pentru statura lui." se gândea România, mergând după Belgia cu niște pași mai mari. Liniștea se putea "auzi" între cei doi.
-Și.. Ai auzit că Germania mi-a dat un birou?
-Huh?! Belgia și-a întors privirea către România, șocat.
-Cum de ți-a dat un birou?
-Nu știu! Cică am făcut treabă bună.. Deși n-am făcut multe.
-Ce bizar..
-Mda.. Oricum, atunci când nu mai găsit, eram în birou și curățam.
-Ce birou ți-a dat?
-Uhh.. Parcă 24, la etajul de mai sus-.
-Adică la același etaj cu biroul Germaniei?
-Da!
-După ce îi duc hârtiile, trebuie să vin cu tine să-mi arăți biroul!
-Sigur!
Liniștea se plasează din nou între cei doi, dar în scurt timp au ajuns la biroul Germaniei. Belgia a intrat iar România îl așteptă afară. Belgia se întoarce și oftează.
-Huff, huff, huff! Mi se pare că prea multă muncă îmi dă.. Oricum, hai la biroul tău!
-Hai!

România era într-o stare bună, așa că îl ia pe sus în brațe pe Belgia, ca pe o mireasă. Belgia s-a speriat.
-Waaa! Ce faci?!
-Mă plictisesc!
România după aia o ia la goană către birou, în timp ce Belgia se ține strâns de el. Odată ajunși, România îi dă drumul Belgiei și deschise ușa.
-Tada!
-Uau! E drăguț! Deși mobila e învechită..
-Aia nu va fi o problemă! Germania a zis că cu timpul voi putea să aranjez pe aici cum vreau eu!
-Nu știu de ce, dar am senzația că biroul o să arate ca o capotoperă dintr-un muzeu de artă modern.
-Uhh..?
-Haotic.. Aparte. Dar interesant și frumos!
-La fel a zis și Spania!
După ce au mai vorbit câteva minute, zice Belgia:
-Hei, având în vedere că primirea biroului e un lucru mai mare, de ce nu îl sărbătorești dând o petrecere?
-Ce idee bună! Chiar aici voi da petrecerea!
-Nu știu ce să zic.. Poți să dai de probleme, mai bine ține-o undeva unde ai voie.
-Nu o să fie mare brânză!! O să fie o petrecere mică, discretă!
-Discretă? Ești sigur?
-Uhm.. Da, da.. România era nesigur dacă va fi suficient de discretă după cum și-o imagina el. S-a răzămat de birou.
-Oricum, ești invitat!
-Oh, mersi! Totuși, nu știu dacă o să vin..
-Va fi mâine seară după lucru! Dacă e, ajută-mă să le zic și altora.
-Uhh okay! Cui să-i spun?
-Nu Ungariei. N-am chef de un ghimpe-n coaste toată seara!
Belgia a chicotit și a dat din cap aprobator:
-Sigur, Sigur.. Continuă.
-Hm.. România stătea și se gândea. Hai mai bine să facem o listă, așa nici nu trebuie să ți minte și e mai ușor pentru amândoi!
-Bine!
Cei doi se apucă și lucrează împreună la lista cu invitați. După ce o termină mai stau și ei de vorbă puțin, până Belgia cască.
-Ahh, a fost drăguț să vorbesc cu tine.. Ești mai calm decât credeam. Pe urmă Belgia își întoarce privirea către încheietura sa stângă, verificând ceasul. Era 20:45 și se întunecă deja afară.
-Poate doar sunt obosit de la cum am curățat.
-Mhm.. E târziu, așa că am să plec. Ne vedem mâine România! Face Belgia cu mâna într-un mod drăguț și politicos, înainte să facă stânga împrejur și să plece cu pasul lui grăbit.