Stinge-te, candelă efemeră!

ＣＡＰＩＴＯＬＵＬ ＩＩＩ (𝚂𝙲𝚁𝙸𝚂𝙾𝙰𝚁𝙴)

Bună, presupun...

Nu știu cine ești, dar tipa de la orfelinat a spus că ești Domnul Y, deci te voi numi la fel... Apropo, fața ta imi inspiră numele de John, nu întreba... Sau poate Max? Dar daca tot e cu Y... Yoshi, Yoko, Yogi? Sau poate ești Yokai? Știi, acei demoni japonezi... Ar trebui să încetez cu teoria, nu?
Bine, deci... Ca să revin... Nu știu de unde să încep... Mă sperii, mereu mi a fost frică de tine, iar motivul este simplu.
Adică, serios vorbind, cui nu i-ar fi frică de un bărbat ia ucis mama în chinuri sub propria privire apoi te biciuiește până când camera se umple cu sânge? Cum l ai numit când te-am întrebat cum se numește? "E vopsea cu sclipici"... M-ai lăsat fără cuvinte, acum cel puțin. Atunci? Atunci am vrut să îți pun zeci, poate sute sau mii de întrebări. Mă sperii...
Serios vorbind, m-a răpit un așa numit Domn Y ce mă face dama lui de companie. Ah... Ce urăsc acest termen, mă apuca toți draci, damă de companie, târfă, parașută, ușuratică, și alte denumiri ce mă apucă scârba doar când mă gândesc. Dapă să le mai scriu? Ferească... Dar serios, îmi faci o favoare și nu îmi mai spui așa?
Nu mă înțelege greșit, in acest bilet, deși seamănă cu o scrisoare mai mult... Vreau să îți spun ce nu sunt în stare să rostesc.
Mi-ai spus o dată că ura nu există, mereu a fost în noi, ne-am născut răi și, la un momendat, am devenit buni. Nu știu exact ce am vrut sa spun cu asta, mai precis, de ce am introdus-o aici.
Vreau atenție, dar în același timp, nu vreau...
Vreau la mama, de ce mi-ai luat-o? De ce tocmai pe ea? Ultima mea amintire în care am simțit că am suflet, amintirea mea favorită. Știi ce e ironic? Coincide cu ziua în care I apărut, TU.
Vreau la mami... Vreau să mă joc cu ea cum am făcut înainte să apari. Nu mai pot. Timpul nu merge înapoi, doar înainte. Nici măcar nu avem asigurarea că există noțiunea de timp... Iar mă pierd în detalii, nu-i așa? Scuze...
Acum... Ce e acum? Nu știu ce să spun, dar am atâtea de spus... Hai să vorbim despre relații dacă tot mă ții aici.
Am fost cu un boxer doi ani jumătate, mă rog, e asexual. Nu făcea nimic altceva decât să mă care în spate sau să mă țină în brațe. Asta înseamă relație?
În orice caz, asta a fost acum câteva luni... Opt dacă nu mă înșel, și de obicei nu o fac.
Ah... Voi trece la subiect, de ce mă vrei? Am înțeles faptul că sunt o plată, dar de ce tocmai eu? Ce ai văzut la o copilă? Ok... Acum sunt adolescentă, dar atunci? Atunci eram doar o fetița, aveam 6 ani... De fapt, nu. Aveam 4...
Tu erai, aști defapt, un bărbat...
Un bărbat înalt, cred că ai doi metri, Cel puțin. Părul negru precum pana corbului, părul ca abanosul, ca în poveste. Ochi tăi, nu am avut niciodată curajul de a-ți privi iriși, negri sau albaștri? Poate căprui închis? Știi, acel tip de cafeniu. Cafeniu... Mi-e poftă de cafea. Dar sa revin. Ai pielea ușor bronzată, măslinie aproape, îmi plac tipurile astea de piele... Poate pentru că eu sunt palidă? Totuși, nu pari a avea o etnie definită, deși ai trăsaturile fizice plăcute... Înalt, bine făcut... La naiba! Te laud ca o adolescentă din aia tipică îndrăgostită de un model spaniol. Frate, cât de aiurea sună...
Serios, de ce te laud dacă i-ai luat pe toți la care țineam? Toți cei ce îi iubeam... De ce eu?
Ai putea, la propriu, să ai orice femeie din lume iar tu mai ales pe mine, tocmai pe mine...
Poți să îmi faci o favoare? Te rog... Îmi este mult prea frică să îți spun asta în față... La naiba! Nici pe hârtie nu știu cum să formulez...
M-ai terorizat ani de-a rândul, cum să mă exprim? Nu vreau să fiu aici, dar cred că nu am de ales, nu? Nu mă înțelege greșit, mă ingrozești, mi-ai luat tot ce am iubit, dar... Fă-mi o favoare, nu vreau să mă tortureze și altcineva... Domnule Y.
Dacă ești bine dispus, pot vedea soarele? O cameră cu ferestre, una doar... Vreau să stai la pervaz și să privesc afară, cam atât, presupun...
Mai am atât de multe să îți spun, dar nu am să o fac, nu vreau să te supăr și deja am scris prea multe.

Cu frică, SaMix