Stinge-te, candelă efemeră!

ＣＡＰＩＴＯＬＵＬ ＶＩＩＩ

- Yansha este un om bun.

- Nu vreau să mă mărit. Oricât de bun ar fi... Rozeta, tu ce ai face îl locul meu?

Bătrâna tăcu, concentrată să îndoie corespunzător pliurile rochiei la spate. Îi zâmbi ușor după ce îi dădu diadema destinată țineri voalului.

- Rozeta, te implor! Nu vreau să mă mărit, am naibii șaișpe ani!

- Îți stă splendit cu rochia asta!

- Nu pare că mă auzi, băbuțo.

- Dacă ți dau două palme, vezi imediat care dintre noi două e băbuța.

Samina îi zâmbi, ridicând mâinile în aer într un semn de predare. Rozeta își dădu în schimb ochi peste cap, strânse cât putu de tare corsetul rochiei făcând tânăra să țipe în dormitorul aproape pustiu.

- Yansha chiar este mândru de acest eveniment. Iar tu completezi totul.

Bruneta respiră și expirâ adânc, atât cât putea față de corset, apoi o privi atent.

- Ești o femeie puternică. Nu doar fizic... Cum ai ajuns să lucrezi pentru Yoshi?

Femeia se gândi puțin, înainte de ai răspunde cu nostalgie:

- A fost aruncat într un lac înghețat din avion, în Tibet, acolo locuiam. L am scos din apă și dus acasă la mine, i am gătit în acea seară. Mi a propus să îi fiu bucăreasă, plus câteva excursii în alte țări de câteva ori pe lună.

- Cine moți să l fi aruncat din avion?

- A spus că erau niște clienți nemulțumiți

- Ăia nu ma clienți nemulțumiți nu erau...

- Dar tu?

- Eu ce?

O fixă cu ochi săi mult prea albaștri, femeia își scutură ușor capul, apoi aduse voalul.

- Am înțeles de el că ți ai început cariera în presă, o dată ce un un don italian a început să te simpatizeze. Cum s a întâmplat?

- E o poveste lungă...

*

-Scott, vreau...

-Nu îmi mai spune pe nume.

Bărbatul privi încruntat la copila de șase ani cât se juca cu un pluș alături de cățelul său. O imagine adorabilă, dacă nu ar fi fost plină de vopsea de culoarea sângelui.

-Vreau să-

O întrerupse bărbatul.

-Nu contează ce vrei.

-Ba da, vreau la mama...

-Nu, nu vrei.

-Unde e mama?

-Taci.