C A P I T O L U L X X X

47 25 6
                                    

~Sicilia, Palermo~

   — Făcea mi aș schiuri din crucea mă ti!

    — Oameni ce cred în destin nu pot crede în coincidențe, iar oameni ce cred în coincidențe nu pot crede în destin. Nu poți oscila între cele doua, dragă Fish. Ce alegi?

    Nativul scandinav rămase confuz, același păr blond, aceeași ochi albaștei specifici, aceeași piele palidă. Înalt, dar corpul ii era firav in ciuda inaltime. Nu părea prieten cu sportul.

    — Și eu o caut de câteva luni. Nimeni nu știe unde e! Domnule Fauss, vă rog, chiar trebuie să plec.

    — E una dintre Rozete, domnule Fish, ca avicat al familiei Rosa știți cât de scumpă este pe piața neagră.

    — Tăiați aș limba aia și da o câini!

    — Nu mai țipa.

    Cu un calm desăvârșit, îi oferi un espresso italian. Bărbatul se incrunta, insa accepta bautura multumind.

   — De ce să nu mai țip? Mârâi aspru.

   — Soacră mea e în sicriu la o cameră lăturalnică, mi e să n o trezești.

    Scandinavul rămase prost, înghițind greu cafeaua și privi pieziș la el. Analiză bătrânul în costum și pulover negru in loc de cămasă, specific donilor italieni. Era pe departe bătrân, iar dacă avea o soacră sigur era mai in varsta decat el.

     — O intrebare prosteasca, de ce dumneata, Don Titto Fauss, cunoașteți trețul fetei?

      — Orice om cu toate țiglele pe casă ce face parte din această lume a auzit măcar o dată de Rosa. Iar daca face parte din... să i spun partea întunecata a acestei lumi sigur a auzit cât costă una ca ea.

     — Nu înteleg la ce va referiti. Poate pentru ca tin la viata mea suficient de mult cat sa nu incalc promisiunea Clarei.

     — Oh, da... Norna.

     — Ați cunoscut o?

     Titto rânji pe sub mustață, sirpind la randul sau din espresso.

     — Olddyon, bunicul lui Safir, tot o dată soțul Nornei, era fratele meu. Trebuie să recunosc că s a iscat o rivalitate între noi când am cunoscut acea divină femeie.

      Blondul se înnecă respirând. Era imposibil. Nu avea cum. Sau cel puțin, lui nu i se spuse nimic despre asta. Poate mai important era subiectul discuției.

     Samina.

     Samina era subiectul discuției. Motivul pentru care a venit din Norvegia. Motivul pentru care a abordat capul mafiei italiene. Iar acum, să afle că îi știa numele real fetei? Nu. Nu. Era prea mult. Doar el știa. Doar el s a ocupat.

      — De unde știi că se numește Safir?

      — Unele lucruri trebuie să rămână secrete.

*

Clara sărută din nou fata pe creștet înainte ca bărbatul pe la celălt capăt să răspundă. O voce groasă, impunătoare, deși cu o vagă urmă de frică se făcu auzită.

- Albert? Trebuie să mă ajuți. La urma urmei, ești printre cei mai buni avocați din nord.

- Cel mai bun.

Stinge-te, candelă efemeră!Where stories live. Discover now