Stinge-te, candelă efemeră!

C A P I T O L U L X X V I I I

   Corpul îi era firav. Mirosul dulceag, calmant. Mirosea a lavandă, trebuia sa recunoască că Vellaroza avea parfumuri bune.

    Ii privea trasăturile atent, zâmbind. Dormea cu un chip de înger. Lin și suv.

   Capul îi era afundat în pieptul lui. Buzele întredeschise, respirația îi era obosită. Dulce... și totuși, chipul. Avea trăsături atât de similare cu ale lui. Chiar și așa, chipul ii revenea Clarei.

   William avea o fată frumoasă. Îi purta ochi, tot o dată tupeul și spiritul cu care se avânta în toate minunile de întâmplări posibile sau nu.

    Îi analiza chipul, zâmbind, îi mângâia părul încercând să alunge imaginea cu tatăl ei. Acele amintiri sfidătoare în care împărțiseră moartea unul cu altul... Will era șiret, iar ea îi semăna lui.

*

Mafia are limitele ei. Iar Quiz e la cu totula alt nivel.  William e un nume puternic, ce la cât de des e folosit și atâtea personaje diferite ocupate, îti face un colaj al unui tocilar cu diplomă în drept și corp lucrat pe santier dotat pe deasupra și cu abilități de bancă și spion. 

William. Față în față cu ceea ce trebuie să fie unul dintre cei mai mari teste ale vieții. Un coșmar cu ochii negri și blugi rupți în fasii. O bestie a nopţii. Acel cineva ce îti trimite o țeavă în tâmplă ca cadou de Crăciun! 

Un puşti cu obrajii vineţi şi siroaie de sânge ce îi curg din nas şi buze. Oboseală stă să îl lase pradă caderi de la trei etaje în gol până dă de tevile Moșului și rămâne mai mult sau puțin cum erau prizonierii lui Țepeș înfipți.

Nici blondului cu burgarul din gât nu îi merge mai bine sărind ca la domino pe fierul încins. Mai are câțiva pași până la o platformă ce promite să fie sigură.

Tălpile papucilor au dispărul de mult, acum luptă să păstreze carnea crudă pe oase, dar mirosul nu îl încurajează prea mult. Încă o săritură. Doar una. Bretonul ăla afurisit îi cade peste ochi și face să rateze, bara pe care merge, lată în două picioare, îi fuge de sub ale sale sale și înclină pe o parte altfel el face o încercare cu brațele de ase prinde de ea înainte. De ajunge prea jos va fi pierdut.
 
Speranta nu e un lucru fragil pe cum e descris , uneori nici gustul prajitu lor mamei sau mirosul parfumului iubitei nu îl are. Pentru William speranța miroasea carne arzândă și transpirație.  Ambele ale sale.

Se prinde bine de firul ei și cu dinții încleștate strânge brațele în jurul barei și balangane cu tot cu ea. Și cemai are din nervii picioarelor intacte, spre o altă placă fixa la vreo patru metri în aproximație de ce e el.  Nu îl invinovatise, abia acum o băgă în mare ca cale de ieşire, planul iniţial nu îi ardea doar talpile, ci și braţele, deci fi ti gentili. 

Acum e acum.

Unu.  Doi.  Tr...

Se aruncă cu piciparlee înainte și pleiapele trase jaluzele peste irisii acum sigur mai albi decât inocența sa a fost vreodată. Platforma sa e mai jos de bara de fier pe care se afla. in teorie ar putea sa ajunga la ea, dar intreg sau nu depinde de cum gestioneaza urmatoarea miscare.

În caderea lui scurtă trage intrun final picaiprle la piept facandu se un ghem uman și dând cu spatele în rostogolire de placă.

Câteva momente rămâne fără aer, nu că nu ajungea în plămâni, doar se opri din respirat să simtă dacă e real și mai trăiește. 

Într o variantă monotonă pentru noi, incitanta pentru el, mulțumi divinități că trăiește.

Un lucru era cert: trăiește, e puțin mai sifonat și îl doare spatele însă se poată și ridica și mișca. A pornit pe scară de incendiu să se catere un etaj mai sus până la puști. Cât despre brunetul cu ochi frumoși, el se blestema singur pentru prostia sa.

— Stai calm, băiete! – Tipă într un spirit William, alunecandu i mâna pe una dintre trepti lasă cuvintele un moment în aer până să poate iar easufla usurat și scuture sperietura. – Trebuie doar să mai reziști un pic, ajutorul e pe drum! Sticazzi... cine a uns asta cu ulei...?"

— Scuze?! Nu era pentru, ajutoare!  O pregătisem blondului care vroia să mă bage într un sac și apoi dubită neagră deloc dubioasă ca mai târziu lase într un ce?! Penitenciar pentru minori?! Sala de operaţie să face rost de banii de chirie a acestei luni?! Nu ştiu!

Tânărul înjură ridicând și ultima treaptă ca apoi să se suie pe noua placă fixă ​​a etajului ăluia și întoarcă primirea după puști. Nu arată deloc bine de acolo. Nici din față pe o parte. Era vanat fu răni deschise și haine rufoase. Pe  deasupra mai și avea să alunece de bara ce din tavan ieșea singură până în mijlocul centrului marei gauri din fostul depozit. Will se prinse de perete și puse pe picioare, zâmbind ca prostul la copil. Brunetul, nu prea aprecia asta, aruncandu i incruntaturi şi mormaind în voia sa.

— Ce zici de un târg?

— Dă ma jos de aici! Astă e tot târgul!

Will oftă,dar continuă să îl privească amuzat și de undvea de mai sus pe băiat, apropiibdu se lent de începutul barei sale ce l mai ținea în viață.  Plimbă pe sus privirea satisfăcut.  Nu mai conta că era obosit de moarte sau că îi trebuia asistență medicală și un nou prânz urgent, se putea în sfârsit bicira de moemnr și câștiga ceva înainte de a coborî puștiul ăla de acolo.  Planuia să îl ia la el acasă și poarte o vreme de grijă, scoată cât de mult poate din orice intrase în datorii și juraminte cu mafia, și poate apoi caute o familie drăguță ori țină până la majorat.

— Propun un alt schimb, Oracle.