Stinge-te, candelă efemeră!

C A P I T O L U L L V

    Yansha era calm, surprinzător și totuși monoton de calm. Sorbea din espresso ul fierbinte de la aparutul din holul spitalului. Aroma de boabe columbiene îi ardea papilele gustative. Puiul de om îi stătea lejer în brațe, dormind adânc într un somn lipsit de vise.

    —Oracle!

    William. William îi perturba liniștea.

    —Ce te ambalezi așa Quiz?

    —Ce mă ambalez așa? Este încă în comă și încă nu știi cine a împușcat o!

     — Știu altceva în schimb.

     — Cum ar fi? blondul strânse din dinți, ducând asupra buzelor sale un irish bianca de la același automat.

    — A fost cineva din interior, a dorit să l omoare pe Mason, ea s a băgat în calea glonțului.

     — Și tu vrei sa mă calmez după ce am asta?

      — Important e că e vie. Ea și Mason. Își va reveni...

      — Situația mă depășește.

      William afirmă simplu, mângâind fruntea fiicei sale și ferindu i firele de păr rebele ce se prinseră de buzele ei uscate. Teroarea, ura, spaima și groaza. Toate la un loc îi pângăreau visele de pe patul de spital.

      William mai privi o dată la Samina, apoi își redirecționă atenția pe așa zisul Yansha Walkyria Oracle și pe pruncul ce îl ținea în brate.

      Mason vorbea în limba sa, privea zâmbind la femeia ce i a dat viață întinzând mânuțele firave să fie luat în brațe de tânăra ce nu avea prea curând să se trezească.

       Leonard intră brusc în salonul alb al spitalului, estompând tensiunea și tăcerea ce se lăsară și trebuia tăiată cu toporul. Primi o privire urâtă din partea lui Yansha, William îl privea fără emoții.

       — Tu! iritarea din vocea lui Leonard era vizibilă, furtunadin iriși lui începea să devină tot mai anevoioasă. Tot mai periculoasă.

       — Leo, taci. William îi adresă păstrându și calmul.

       — De ce s o fac când ăsta e aici lângă...

       Începu cu ură, dar grosimea și impunerea din vocea lui Yansha îl întrerupse.

        — Eu și Samina suntem căsătoriți legal. Ai putea să treci peste și să accepți situația asta?

        Tensiunea luară din nou amploare. Cei trei bărbați considerați maturi din punct de vedere moral începură să se certe ca la ușa cortului pângătind liniștea și armonia din salon. Tot o dată, din întreg spitalul.

        Mason țipă lung, atrăgând atenția celor trei ce se opriră din ași arăta priviri urâte și înjurături șoptite sau strigate.

        — Gura! Că nu ajutați cu nimic dacă o țineți așa!

        Toți trei, unul mai confuz sau speriat ca altul priviră pruncul. Ochii îi erau diferiți, luceau într un roșu pătrunzător de parcă flăcările iadului puneau control asupra lui.

        — Din ce îmi spunea Clara, o să o iau pe ghicite și o să întreb: Tu ești demonul interior a lui Mason? William respiră adânc mirosul de cofeină, nu era el însuși fără o cafea tare.

      — Mă numesc Calio Rosel, am trăit acum cinci sute de ani în Franța. – Yansha îl așeză pe jos, iar cel ce arăta a Mason îi mulțumi aruncându i o privire lungă. – Mi am ucis soția după ce am auzit în treacă că m a înșelat cu unul din neamul tău, Oracle.

       — Și de ce naiba îmi posedezi fiul? Yansha arăta furios.

       — Ficare progenitură a familiei Rosa are un demon interior, un membru al familiei mort ce îl posedează și îl păzește. Cei născuți morți su t posedați de zeii din familie, da Safir aici de față.

        Vocea așa zisului Calio suna ascuțită și pițigăiată, poate din cauză că vorbea printr un corp de prunc?

         — Situația a luat o altă întorsătură... Una dubioasă! Leonard ieși afară să își adune gândurile.

         — În fine, am murit după ce fiul meu, Latium m a ucis când a împlinit șaptesprezece ani.

         — Treci la subiect, Calio! William părea, doar din tonul voci, plictisit și obosit.

         — A, da... Nu vă mai certați ca chiori, Isis i a vindecat corpul, dar nu poate și sufletul. Se va trezi singură când își va accepta trecutul.

         Acestea fiind spuse, se așeză cu corpul lui Mason pe gresia rece, ochii pruncului reveniră la normal la acel albastru din amurgul înghețat. O dată ce toată roșeata se estompară din irisi, Mason leșină.

       Yansha îi prinse din nou corpul mic în brațe și si privi soția.