Stinge-te, candelă efemeră!

C A P I T O L U L X X X V I

   — Vă pot oferi ceva de băut în cinstea colaborări noastre prielnice?

   Yansha era fericit, în ciuda expresiei sale indispensabil de neutre. Ochi îi fixau pe parteneri săi de afaceri. În biroul luminat de lumina soarelui răcoros, a plouat mult în ultimele zile.

    Ispravă bărbatului reuși, în ultimele săptămâni a muncit mult. Poate prea mult. Dar reuși.

     Atât bătrânul prea libidinos chiar și pentru gustul său, cât și pentru fiul lui ce nu arăta de mare ca soția lui. El cel puțin arăta mai decent, mai calculat și mult mai calm ca bătrânul său.

      Era bine. Era chiar foarte bine. Contractul avea să fie semnat în câteva minute, iar atunci o stâncă i s ar fi ridicat de pe umeri.

      Erau aflați în biroul lui personal din vilă. În ciuda respectului cel purta Yansha pentru cei mai în vârstă decât el, bătrânul acesta era prea mult, cu mult prea mult. A refuzat orice întâlnire particulară în domeniul profesional la toate sediile firmei. Mafia ar fi un termen mai bun, dar ilegal.

      Aplecat deasupra biroului, bătrânul în frac negru semna într un final actele. Arăta de parcăar fi putut fi îngropat în acel costum, părul alb și ridurile bătrâneți ii umpleau fața. Fiul lui în schimb, era îmbrăcat mai lejer și totuși elegant.

      Chiar și așa, părul negru și lung până pe umeri al băiatului palid îl deranja pe Yansha.

     Și totuși, nu poți să închei o afacere de un așa calibru cu Samina în casă, iar ea să nu facă nimic. Nu i așa? Părerile diferă. În ciuda speranței bărbatului că femeia încă dormea păzită în dormitor.

     Însă Samina e Samina.

     Ziua în care va sta cuminte va fi ziua morți ei, chiar și atunci, s ar răsuci puțin în sicriu. Iar Yansha știa asta, deși spera la o minune...

     O minune ce nu se întâmplă.

     Ușa se deschise cu ea. Cu cine? Vă las să ghiciți. Deși, cred că este deja evident după rochia de culoare crem. Structura de sus a decolteului lăsa la vedere un piept voluminos. Rochia din alte timpuri trebuia să fie strânsă în talie cu un corset. Trebuia... Nu purta corset. Doar sâni îi erau strânși de materialul din cașmir, iar abdomenul proeminent era lăsat in voia sorți acoperit. Nu dorea să își rănească pruncul cu un corset. Un corset ce o traumatiza de fiecare dată când mergea în Norvegia la conacul unde s a născut. Partea inferioară a rochiei arăta îngrozitor. Materialul din față fusese rupt de la genunchi în jos, iar în spate neatins. Purta cuzme cu toc din piele neagră. Părul îi era vâlvoi de ciufulită.

     Yansha încremeni, liniștea i se evaporă complet din vene. Avea un impuls iredutabil de o prinde și de a o strânge de gât. "Trebuia să fie în dormitor!"

     Da, da trebuia. Cum trebuia să nu aibe în mâini două revolvere. Revolvere ce aparțineau bodygardului ce o păzea. Nu avea sânge pe rochie, deci nu l a ucis. Măcar atât...

     — Bună, dragă domnișoară. Cu cine am onoarea? Bărânul părea mult prea interesat de soția lui, iar asta nu îi plăcea.

     — SaMyx, încântată.

     Făcu o plecăciune ce se transformă în batjocură, dar nimeni nu îi dădu importanță. Nu atât de multă importanță ca atunci când așeză revolverele pe birou și se așeză în brațele lui Yansha.

     Își aminti când începuse să își spună SaMyx, o combinație iredutabilă între numele sale, Samina Maxim. Își aminti de vizita în Turcia, la scurt timp după moartea lui Harry. Cum presa turcă înconjurase avionul, cum unul dintre reporteri îi stâlcise numele ajungâng astfel la SaMyx. Nu nega, suna bine, iar pe acte se semna mai ușor așa.

      — Dar dumneavoastră, domnule?

       Vocea îi era cristalină și delicată, dar nu se obosi să ascundă disprețul din ochi ce îl avea pentru bătrân. Yansha o prinse posesiv când i se așeză în brațe, încă se abținea să nu îi rupă oscioarele firave.

        — Dellcryzzio. Să înțeleg că ești însărcinată? Privi curios la abdomenul ei.

       — Și căsătorită. Răspunse înapoi Yansha, ascunzând furia printre cuvinte.

       — În orice caz... El este fiul meu, Victor.

        Afirmă, bătând puștiul cu un braț pe spate. Se înnecă cu vinul turnat de Yansha în paharul de cristal. Victor tuși de câteva ori să își îndrepte respirația apoi își privi tatăl criminal.

        — Nu mai fă asta că n o să mai ai moștenitori pe plan masculin. Șuieră furios printre dinți.

         Dellcryzzio nu părea să îl asculte, privea ochiș spre Samina.

        Restul întâlniri decurse pe repede înainte. Atât din partea lui Yansha, cât și din partea lui Victor.  Băiatul părea cel mai deranjat de comentariile habsân de sexuale la adresa tinerei.

       Dellcryzzio plecă chiar mai greu decât acceptase să vină, în mare parte tras de Victor. Bătrânul se îmbătase criță, iar fiul său ajunse să semneze actele în locul lui.

       — Îmi cer iertare pentru evenimentele precedente, Domnule Y.

       Afirmă sincer băiatul înainte de a pleca după tatăl său la mașina.

      Rămas singur cu tânăra, Yansha o așeză intr un fotoliu și o privi mânios. Întreba din ochi un singur lucru "De ce?".
 
       — Știi, am găsit pe net niște superstiții vechi în care femeile însărcinate deduceau sexul copilului. Am găsit una cu un ac și...

        — Și ce? Yoshi era furios, deși încet, vulcanul dinăuntrul său se stingea.

       — Comform superstiției, vom avea un băiat...

       Bărbatul tăcu, iar ea plecă capul mușcându și buza inferioara. Ca mai apoi să se trezească sărută și ținută în brațe lin de către el ce o privea cu o expresie împlinită.