Aruncată în vis II: Captivi

Paisprezece

  Dimineaţa următoare m-am trezit singură, ceea ce era de aşteptat, nu? Probabil Chris plecase imediat ce am adormit eu. Totuşi, cearceaful boţit şi perna pe care stătuse el arătau că ar fi stat ceva mai mult. Ca să nu mai spun că mirosul lui — încă mascat de parfumul lui KC — persista în așternuturile mele.

  Să fi stat oare până dimineaţă? Nu puteam fi prea sigură. În afara patului meu dezordonat, în cameră nu se afla nici un alt indiciu care să-i trădeze prezenţa. Kristen mai mult ca sigur nu mi-ar fi spus când anume a plecat Chris, deci mai aveam două posibilități: ori îl întrebam pe KC, deşi era posibil ca el să nu ştie nimic de asta, ori mergeam direct la sursă. În ambele cazuri, nu aveam garanţia că-mi voi primi răspunsul. Dar ştiţi cum se spune: nu rişti nu câştigi. Iar eu oricum am riscat totul de mult...

  Am încercat să prelungesc pe cât posibil statul în pat în acea dimineaţă, dar când am auzi soneria, am fost nevoită să cobor. Chiar dacă învăluită în cearceafurile cu mirosul lui Chris era ca şi cum m-ar fi ţinut el în braţe...

  Până ce mama i-a deschis uşa lui Ally, eu am sărit deja din pat, în prima pereche de blugi pe care am găsit-o. Abia acum mi-am găsit să realizez că purtam doar lenjerie intimă şi o cămaşă de-a tatei. Bănuiesc că am fost foarte sexy aseară...

  Cât timp mama şi Ally schimbau câteva cuvinte, am alergat repede la baie, unde m-am spălat pe dinţi şi pe faţă cu viteza luminii, reuşind să ajung înapoi în camera mea înainte ca Ally să apuce să urce scările.  Ei bine, machiajul nu-l puteam realiza până să vină ea...

  ― Asta-i bună, spuse ea când intră în cameră. Nu eşti gata încă?

  ― Ai noroc că m-ai găsit aici. Când ai sunat la uşă eu eram încă în pat.

  Oftă.

  ― Dar ţi-am dat mesaj aseară să te anunţ că vin să te iau la şapte treizeci.

  Tonul ei plângăcios m-ar fi făcut să râd altă dată. Mereu întârziam... Deşi în dimineaţa asta aveam o scuză. Una pe care ei nu puteam să i-o spun. Cât de nebunesc ar fi sunat pentru ea dacă îi spuneam că eram hărțuită de un vârcolac necunoscut, probabil psihopat şi periculos?

  Mda, nici pentru mine nu suna prea roz. Şi tocmai din acest motiv, nici măcar n-am reuşit să zâmbesc.

  ― Ei, dar cei cu tine? mă întrebă.

  Uneori uram cât de bine mă cunoştea...

  ― O noapte grea.

  Ally se aşeză pe pat, atingând în treacăt cearceafurile mototolite. Un zâmbet pervers îi înflori pe chip, iar eu ştiam că nu avea să-mi facă plăcere ce urma deloc.

  ― Ce ai făcut tu nebuno? se pisici. L-ai strecurat pe Nick după ce au adormit ai tăi şi v-aţi făcut de cap?

  Începu să râdă, dar mine îmi pieri orice urmă de zâmbet, iar culoarea din obraji dispăru ca prin farmec.

  Da, l-am strecurat pe Nick în casă. De mai multe ori şi singura nebunie pe care am făcut-o împreună a fost să jucăm Monopoly. Dar nu aseară. Aseară l-am uitat pe Nick pentru Chris, iar când mi-am amintit de el, m-am gândit cum ar fi să joc la dublu. Nimic bun din gândurile mele.

  Mi-am dat seama brusc că Ally încă aştepta un răspuns. Am zâmbit slab, reluându-mi lucrul la machiajul meu.

  ― Nici una nici alta, răspund cât de sincer se putea. Am... am avut un coşmar care nu m-a lăsat să mai dorm...

  Prietena mea dădu din cap nu prea convinsă de explicaţia mea, dar nu mai insistă. Avea ea altele de discutat.

  ― Şi... te-a invitat să mergi cu el la bal? întrebă.