Aruncată în vis II: Captivi

Douăzeci şi patru

Înjuraţi-mă că nu m-am ţinut de promisiune şi a dorat trei zile să postez acest capitol. Sincer, era gata, dar nu ştiu ce m-a apucat de nu l-am postat. Sper să mă iertaţi şi vreau să ştiţi cât de mult vă iubesc!!! Sunteţi cei mai tari şi cu ocazia de ai copia pe băieţi de la Kiss FM, sunteţi cei sexy!

― Trebuie să fie o greşeală, continuă Nick, încruntându-se.

Dar chiar şi aşa, după mai multe clipe de așteptare, mama nu citi alt nume de pe foia din mâna ei, iar pe scenă nu urcă nimeni să îi spună că este o greşeală.

Când cei din public constatară că nimeni nu urcă pe scenă, s-au despărţit în două grupuri, lăsându-ne pe mine, KC şi Nick în lumina reflectorului.

― Haide, Nick, curaj, încercă mama să-ni facă iubitul să reacţioneze. Toţi oameni ăştia te aşteaptă!

Dar Nick doar privi din ce în ce mai încruntat.

― Du-te, îl îmboldesc eu. Voi rămâne cu KC, iar după asta rezolvăm problema. Sigur s-a produs vreo încurcătură.

― Eşti sigură?

Dau din cap, iar Nick păşi încrezător spre scenă. Mulţimea începu să aclame şi să bată puternic din palme, felicitându-mi iubitul în timp ce mama mea îi punea pe cap una din coroanele alea idioate.

Sincer, nu aveam nimic în potrivă cu coroanele fetelor. Le adoram şi mai presus de toate, adoram să le port. Dacă n-ar fi fost toată nebunia cu Ally şi vizitatorul meu, atunci sigur aş fi candidat şi eu pentru regina şcolii. Să-mi port coroana alături de Nick? Sublim!

Dar pe cât de mult iubeam coroana reginei, pe atât de mult uram coroana regelui. Mi se părea o ironie şi mă trimitea mereu cu gândul la regii aceea din poveşti. Ştiţi, ei grașii cu coroanele mult prea mari pentru capetele lor disproporționate. Pe de altă parte, coroanele prinților din desenele cu Barbie îmi plăceau.

Păcat că nu era şi coroana lui Nick precum a lor... Poate atunci nu mi-ar mai fi venit să râd când l-aş fi văzut.

― Iar acum, începu mama, momentul mult aşteptat de toate domnișoarele din această seară...

Deschise cel de-al doilea plic, citind în gând numele. Se întoarse mai apoi spre public, prelungind momentul de tensiune.

― Regina toamnei liceului Darkbrooke este în acest an... Allison Lovelance!

Publicul strigă şi aclamă, iar reflectorul o găsi imediat pe noua regină.

Cum era de aştepta, Ally începu imediat un joc de teatru. Imită o faţă uimită, şocată, de parcă nu credea aşa ceva. Jur, arăta la fel ca toate câștigătoarele concursurilor de modelling sau de frumuseţe. Falsă.

La fel cum procedară în cazul lui Nick, publicul de dispersă, creând o cale de acces pentru ca Ally să ajungă „în siguranţă" la scenă. Sincer, nu m-aş fi supărat dacă se împiedica şi cădea. Poate îşi rupea ceva şi pleca acasă.

Gândul acesta mă măcină profund, iar în interiorul meu se aprinse o mică scânteie. Când Ally aproape ajunse la scenă, se împiedică într-adevăr de ceva, dar Dominic, profesorul de biologie, o prinse de braţ, echilibrând-o.

Privirea profesorului meu zbură deasupra mulţimii, oprindu-se asupra mea. Nu zăbăvi prea mult, întorcându-se să-i spună ceva lui Allison, apoi o ajută să urce treptele din faţa scenei. Ally ajunsese teafără şi nevătămată să-şi primească coroana, iar Dominic dispăru instantaneu.